16 august – Sfinţii Martiri Brâncoveni
de Nicolae Uszkai, Brașov

16 august – Sfinţii Martiri Brâncoveni, Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi – Constantin, Ştefan, Radu şi Matei – şi sfetnicul Ianache (ucişi la Constantinopol, la 15/26 august 1714). Ei au fost decapitaţi în anul 1714 din porunca sultanului Ahmet al III-lea, pentru că nu au renunţat la credinţa creştină. Osemintele voievodului martir au fost aduse în ţară de către doamna Marica, soţia sa, şi înmormântate în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, ctitoria domnitorului.
Sfinţii Martiri Brâncoveni sunt cinstiti pe 16 august. Acest binecredincios şi iubitor de Hristos domnitor al Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu, s-a născut la anul 1654 din părinţi de seamă, după tată fiind din neamul domnitorului Matei Basarab (1632-1654), iar după mamă fiind nepot de soră al domnitorului Şerban Cantacuzino (1678-1688), în timpul căruia, la anul 1688, s-a tipărit pentru întâia oară, în întregime, Sfânta Scriptură în limba română.

16 august – Sfinţii Martiri Brâncoveni

Sursa foto: https://ro.orthodoxwiki.org/Fi%C8%99ier:C-tin_Brancoveanu.jpg

Rămas orfan de tată încă din pruncie, tânărul Constantin a fost crescut de către unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, un foarte învăţat boier al vremii sale. Acesta s-a îngrijit să-i pună dascăli înţelepţi spre a primi învăţătură aleasă. Pentru iscusinţa şi înţelepciunea sa, Constantin a primit înalte dregătorii, bucurându-se de multă cinstire încă din tinereţe. După moartea domnitorului Şerban Cantacuzino, în 29 octombrie 1688, la stăruinţele tuturor boierilor şi dregătorilor ţării, vrednicul Constantin Brâncoveanu a primit scaunul de domn al Ţării Româneşti, fiind uns de către mitropolitul Teodosie. Împodobit de Dumnezeu cu daruri alese, el a cârmuit ţara cu multă pricepere, dar şi cu înţelepciune şi răbdare creştinească.
Luându-L în ajutor pe Hristos, Împăratul veacurilor, şi având pildă pe vrednicii săi înaintaşi, Constantin Vodă îşi începu domnia punând temelia celei mai mari mănăstiri ctitorite de el, cea de la Hurezi, unde şi-a pregătit şi loc de veşnică odihnă. Multele altele sunt bisericile şi mănăstirile ridicate sau înzestrate de milostivul şi evlaviosul domnitor pe tot cuprinsul Ţării Româneşti.Însă dărnicia şi purtarea de grijă ale evlaviosului voievod Constantin Brâncoveanu nu se vor opri la hotarele Ţării Româneşti, ci se vor întinde şi la fraţii români din Moldova şi din Transilvania. De asemenea, vrednice de pomenit sunt şi multele ajutoare trimise dreptcredincioşilor creştini aflaţi în suferinţă în ţinuturile siriene, caucaziene şi arabe, precum şi la toate Locurile Sfinte ale Răsăritului.

Articolul complet aici: https://jurnalspiritual.eu/