S-a întâmplat în 15 august 1877
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat în 15 august 1877: S-a născut Francisc Şirato, pictor, grafician şi critic de artă. Francisc Şirato (n. Craiova – d. 4 august 1953, Bucureşti) a fost un pictor, desenator şi grafician român, una din personalităţile de seamă ale artei româneşti din prima jumătate a secolului al XX-lea. A făcut parte din „Grupul celor patru”, alături de Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu şi Oscar Han.Francisc Şirato s-a născut la 15 august 1877, la Craiova, într-o familie de mici meseriaşi, originară din Banat. Pasiunea pentru desen îi îndreaptă paşii spre Institutul Grafic din Craiova, unde învaţă tehnica litografiei.

Aşa se face că cea dintâi lucrare a lui Şirato va fi de domeniul graficii, afişul pentru romanul Cum iubim de Traian Demetrescu. Şirato hotărăşte totuşi să se dedice picturii şi, în 1898, pleacă în Germania la Düsseldorf. Neavând suficiente resurse materiale, nu reuseşte să urmeze cursurile Academiei de Artă de acolo. Pentru a avea cu ce trăi, este nevoit să lucreze într-un atelier de gravură. În 1899 se întoarce în ţară, iar în anul următor se înscrie la „Şcoala Naţională de Arte Frumoase” din Bucureşti.Îşi câştigă existenţa lucrând afişe în diverse tipografii şi, mai ales, desenând şi litografiind icoane în culori.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_%C8%98irato#/media/Fi%C8%99ier:Francisc_Sirato.jpg

Expune pentru prima dată la „Salonul Oficial” în 1907, pictura sa nu este remarcată, dar desenele sale nu pot trece neobservate. Ele apar cu regularitate în paginile revistei „Furnica”, unele din ele inspirate din răscoalele ţărăneşti din 1907.Înainte de primul război mondial, între 1908 şi 1914, expune în cadrul „Tinerimii Artistice”, numărându-se printre primii membri ai acestei asociaţii. În picturile din acea vreme, Şirato este preocupat de probleme de compoziţie şi caută să obţină, prin intensitatea pastei şi prin alăturări contrastante de culori, o anumită lumină capabilă să imprime mişcare unei scene.
Experimentează şi diviziunea de tonuri caracteristică neoimpresionismului, dar este nemulţumit cu reducerea picturii la efectele optice. În căutarea mijloacelor celor mai potrivite pentru exprimarea conţinutului pe care vrea să-l redea în artă, Şirato găseşte unele impulse în pictura lui Cézanne, cu arhitectura ei echilibrată, precum şi în folclorul românesc.În timpul războiului, Şirato realizează câteva cicluri de desene în care înfăţişează dramele provocate de război, lucrări pe care le prezintă la expoziţia personală din 1921.

Articolul complet aici: https://jurnalspiritual.eu/s-a-intamplat-in-15-august-1877/