S-a întâmplat în 23 iulie 1812
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat în 23 iulie 1812: Amiralul rus P. V. Ciceagov semnează la Bucureşti, Regulile pentru guvernarea temporară a Basarabiei, document remis boierului moldovean Scarlat Sturdza – primul guvernator civil al Basarabiei ţariste. La 23 iulie 1812 amiralul rus P. V. Ciceagov, comandantul armatei Dunărene, semnează la Bucureşti, Valahia, Regulile pentru guvernarea temporară a Basarabiei, document remis boierului moldovean Scarlat Sturdza – primul guvernator civil al Basarabiei ţariste. Documentul va intra în vigoare la 2 februarie 1813. Impunerea Regulilor de guvernare temporară a Basarabiei erau necesare pentru evitarea răscoalelor în regiunea Moldovei proaspăt anexată Imperiului rus în urma războiului ruso-turc din 1806-1812, anexare confirmată prin Pacea de la Bucureşti (16 mai 1812).

Prin actul său, Ciceagov, fără nici un temei, a „conferit” regiunii dintre Prut şi Nistru, ce au aparţinut Ţării Moldovei, denumirea părţii sudice a acestei regiuni. la acel moment raia turcească cu numele de Basarabia. Conform acestui document, teritoriilor moldave recent anexate Imperiului Rus, care au obţinut un statut de regiune, le-a fost acordată autonomia limitată. Locuitorilor le-a fost permisă utilizarea în continuare a legilor locale.

Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/internetarchivebookimages/14785537313/

A fost organizat guvernul provizoriu din două camere în frunte cu guvernatorul civil (Scarlat Sturdza). Prima palată (camera) soluţiona subiecte legate de legislaţie, sistemul judecătoresc, protecţia ordinii publice şi învăţământ. A doua palată se ocupa cu subiecte referitoare la statistică, finanţe, vamă şi industriea locală. Justiţia penală sau civilă era efectuată în corespundere cu obiceiurile locale, iar poliţia activa în baza legilor ruseşti. Lucrările de secretariat erau organizate în două limbi – rusă şi română.

Limba rusă se folosea în şcoli şi biserici. E de remarcat că Basarabia ţaristă a fost imediat lipsită de orice drepturi în sfera relaţiilor externe cu alte state şi de dreptul de a dispune de formaţiuni militare proprii, care se respectau în perioada fanariotă (aceste paragrafe au rămas neschimbate până 1917). Guvernul Basarabiei ţariste era supus nemijlocit comandantului suprem al armatei Dunărene, care avea dreptul să anuleze orice decizie a lui, fapt care transforma această autonomie relativă în una declarativă.

Articolul complet aici: JurnalSpiritual.ro