Roald Hoffmann este un chimist american, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1981)

Roald Hoffmann s-a născut în 18 iulie 1937 la Zolociv, Tarnopol Voivodeship^⁠ Polonia.

Cercetările și interesele lui Hoffmann au fost în structura electronică a moleculelor stabile și instabile și în studiul stărilor de tranziție în reacții.  El a investigat structura și reactivitatea atât a moleculelor organice, cât și a moleculelor anorganice și a examinat problemele din chimia organo-metalice și în stare solidă.  Hoffman a dezvoltat instrumente și metode de calcul semiempirice și neempirice, cum ar fi metoda extinsă Hückel pe care a propus-o în 1963 pentru determinarea orbitalilor moleculari. 

Cu Robert Burns Woodward a dezvoltat regulile Woodward-Hoffmann pentru elucidarea mecanismelor de reacție și stereochimia lor . Ei și-au dat seama că transformările chimice ar putea fi prezise aproximativ din simetriile subtile și asimetriile din orbitalii de electroni ai moleculelor complexe.  Regulile lor prevăd rezultate diferite, cum ar fi tipurile de produse care se vor forma atunci când doi compuși sunt activați de căldură în comparație cu cei produși sub activare de lumină.  Pentru această lucrare, Hoffmann a primit în 1981 Premiul Nobel pentru chimie, împărtășindu-l cu chimistul japonez Kenichi Fukui, care au rezolvat independent probleme similare. (Woodward nu a fost inclus în premiu, care este acordat doar persoanelor vii,  deși câștigase premiul din 1965 pentru alte lucrări.) În prelegerea sa Nobel, Hoffmann a introdus analogia izolobală pentru prezicerea proprietăților de legare ale compușilor organometalici.

Unele dintre cele mai recente lucrări ale lui Hoffman, cu Neil Ashcroft și Vanessa Labet, examinează legătura în materie sub presiune extrem de ridicată.