Constantin Bălăceanu-Stolnici, om de știință român, medic neurolog

Descendent al unei vechi familii boierești – Bălăcenii –, căreia i s-a acordat în secolul al XVII-lea titlul de conte al Sfântului Imperiu Romano-German, Constantin Bălăceanu-Stolnici a urmat Liceul „I.C. Brătianu” din Pitești, unde a obținut bacalaureatul în 1941. A urmat cursurile Facultății de Medicină din București (1941–1947), iar în 1948 a devenit doctor în medicină și chirurgie, cu o teză despre complexul cerebelo-dento-olivar, elaborată sub îndrumarea profesorului Ion T. Niculescu. În 1967, a fost confirmat ca Doctor în Științe Medicale.

Între 1944 și 1949 a activat ca preparator și asistent la Catedra de Anatomie, colaborând cu profesorii Gr. T. Popa și E. Repciuc. Apoi a fost asistent la Catedra de Neurologie (1949–1952), sub conducerea lui N. Ionescu-Sisești, fiind exclus în 1952 din învățământ din motive politice.

În anii ’70 a revenit în mediul universitar ca profesor suplinitor la Catedra de Cibernetică Generală a Facultății de Filozofie din București. Ulterior, a fost profesor de neuropsihologie, anatomie a sistemului nervos și istoria culturii și științei la Universitatea Ecologică din București, unde a fost și președinte de onoare.

A fost profesor asociat sau invitat în diverse instituții internaționale, inclusiv la Universitatea din Newcastle-upon-Tyne (Marea Britanie), Universitatea Pontificală din Porto Alegre (Brazilia), Universitatea Menéndez Pelayo din Santander (Spania) și la Colegiul de Medicină din Paris (Franța).

Bălăceanu-Stolnici a început ca extern (1943–1946) și apoi intern (1947–1949) în spitalele bucureștene. A fost medic neurolog la Spitalul Colentina (1952–1957), apoi la Spitalul Dr. Cantacuzino (1957–1965) și ulterior medic primar neurolog la Spitalul „Gheorghe Marinescu” (1965–1970).

Între 1974 și 1993, a fost medic primar geriatru și șef de secție la Institutul Național de Gerontologie, pe care l-a condus ca director general începând din 1991. De asemenea, a coordonat Serviciul Metodologic de Neurologie și Neurochirurgie între 1965 și 1970.

Funcții publice și academice

• Director de onoare al Institutului de Antropologie „Fr. I. Rainer” al Academiei Române

• Președinte de onoare al Societății Academice de Antropologie și al Universității Ecologice din București

• Președinte al Societății Ateneul Român

• Efor testamentar al Așezămintelor Brâncovenești

• Membru în Consiliul Național al Bisericii Ortodoxe Române

• Președinte al C.I.A.D.O. România

• Președinte al familiarilor Ordinului de Malta în România

Distincții și onoruri

• Doctor honoris causa al mai multor universități din România

• Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler

• Medalia „Regele Mihai I pentru Loialitate”

• Meritul Maltez în grad de Ofițer

• Crucea Patriarhală

• Laureat al Marelui Premiu al Societății Franceze de Sinteze Înalte.

Lucrări publicate

Domeniul neuroștiinței:

• Elemente de Anatomie și Fiziologie a Sistemului Nervos (1948)

• Cibernetica (cu Edmond Nicolau, 1961)

• Elemente de neurocibernetică (1967)

• Les fondements cybernétiques de l’activité nerveuse (Paris, 1971)

• Neurogeriatria (1984)

• Tratat de geriatrie practică (1998)

• Structuri centrale ale sistemului nervos (2001)

• Neuropsihologia postmodernistă (2000)

Diverse teme:

• Saga Bălăcenilor (2001)

• Cele Trei Săgeți (1995)

• Kabbala, între gnoză și magie (2004)

• Incursiune în lumea sufletului (2003)

• Antropogeneza și geneza culturii (2006)

• Gândirea magică, geneză și evoluție (2009).