Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume…” Prin cenușă de imperii?…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on decembrie 15, 2022
Motto: „Încrede-te, dar vezi în cine”.- Axel Oxenstierna, înalt cancelar regal suedez (1583-1654)
Stimați amici, sub denumirea generică „Lume, lume, soro lume...”, ca de obicei, ne întâlnim, joia, pe acest „bulevard virtual”, cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară” și la influența acestora asupra României. Astăzi, vă propun, din nou, la fel ca săptămâna trecută, un „mic caleidoscop” internațional de fapte și-ntâmplări cu influență vizibilă asupra noastră, ca țară. Cum ziceam și cu alte ocazii, că pe noi, de la „efectul fluturelui” până la „teoria corzilor” și înapoi, ne afectează orice. Cele trei „piese” ale caleidoscopului meiu de azi se referă la:1. Ne-admiterea noastră în spațiul Schengen; 2. Mersul pe mai departe al războiului din vecinătatea noastră și 3.„Scânteile” recente din cealaltă vecinătate, de prin spațiul de confluență sârbo-kosovar. Firește, am să-ncep cu problema care a ocupat și continuă să ocupe interesul nostru în toți vectorii de comunicare, apropo de faptul că Austria și Olanda ne-au dat „pas” la accedere în spațiul Schengen, pe motive invocate aiurea și care sunt „de doi lei” în comparație cu problemele reale pentru care ar fi putut s-o facă. Am zis Austria și Olanda, în condițiile în care tăt rumânu’ e nervos doar pe Austria, dar, precum la biliard, refuzul Olandei împotriva bulgarilor a cântărit fix la fel de mult ca al Austriei în votul din Consiliul JAI, în condițiile în care, știe toată lumea, suntem luați în discuție, de atâta vreme, „la pachet” cu bulgarii. Practic, argumentele folosite public de Austria pentru blocarea aderării României și Bulgariei la Schengen sunt un nonsens, fără nicio îndoială.
Image: 708286390, License: Rights-managed, Restrictions: Contributor country restriction: Worldwide, Worldwide, Worldwide, Worldwide, Worldwide, Worldwide.
Contributor usage restriction: Advertising and promotion, Consumer goods, Direct mail and brochures, Indoor display, Internal business usage, Commercial electronic.
Contributor media restriction: {3FF6413A-B1B1-47E9-8147-57FBF3B2580D}, {3FF6413A-B1B1-47E9-8147-57FBF3B2580D}, {3FF6413A-B1B1-47E9-8147-57FBF3B2580D}, {3FF6413A-B1B1-47E9-8147-57FBF3B2580D}, {3FF6413A-B1B1-47E9-8147-57FBF3B2580D}, {3FF6413A-B1B1-47E9-8147-57FBF3B2580D}., Model Release: no, Credit line: Franz Perc / Alamy / Alamy / Profimedia
Nu-ți trebuie multă „știință de carte”, chiar dacă ești cancelar austriac, și nici prea mult efort intelectual să cauți, la un click-două distanță, informații din care poți afla că, în niciun fel, România nu este o rută „bătătorită” pentru migrația din zonele asiatice și, cu atât mai mult, din Africa, după motivele invocate aiurea de nenea șeful austriac. Firește, nu ar fi fost nici dacă țara noastră ar fi intrat în spațiul Schengen. E vizibil de la o poștă că nu ne aflăm pe „cărarea” directă a migranților către occident. Au fost multe, foarte multe speculații în zilele din urmă despre cauzele „ascunse” ale refuzului austriac (repet, a fost și un refuz olandez…) și s-au „țesut” sute de variante, mai mult ori mai puțin conspiraționiste, apropo de acest subiect. Cum spuneam la „caleidoscopul” de săptămâna trecută, „fitilul” rusesc joacă, în opinia mea, un rol deloc de neglijat în atingerea, prin această ne-aderare, a unor noi niveluri de euro-scepticism plăcute ochilor și urechilor de la Kremlin, dar ar trebui să fim cel puțin naivi să credem că doar ciolovecii ne-au „jucat în foi de viță”, în balet cu austriecii…Ori că-i doar o trebușoară de politichie internă austriacă, pe care aceștia au folosit-o ca monedă de schimb în ridicarea problemelor lor în fața forurilor conducătoare europene. Din ceea ce s-a observat de departe, faptul că România nu este situată pe ruta directă de afluire a migranților nu i-a interesat vreo secundă pe austrieci ori pe olandezi ori pe alții aflați prin penumbrele deciziei. Cel mai probabil, există prin vestul „coanei Ioropa” o anumită îngrijorare că transferul responsabilității păzirii hotarelor europene către două țări cu „faimă de corupție”, adică România și Bulgaria, ar agrava situația venirii migranților către vestul cel mult dorit de către aceștia. La Consiliul JAI, de altfel, chiar ministrul de Interne austriac, spunea, cu subiect și predicat, că „nu ar trebui lărgit ceva ce oricum nu prea mai funcționează.” Logică de Gâgănștain! Bine că funcționează în Croația, unde-s pline drumurile de migranți în drum fix spre Austria, fapte vizibile pe toate înregistrările și știrile difuzate de marile agenții de presă!
Dar croații, zice-se, au știut să „negocieze” economic direct și „pe sub masă” cu austriecii, cu avantaje economice reciproce pe care nu am în intenție să le descriu acum! Sincer, cu toată vina Austriei pentru „talpa” pusă României poate că n-ar fi bine să-i dezvinovățim pe politrucii noștri cei de toate zilele pentru eșecul pe care văd că nu și-l asumă niciun factor politic. Or fi avut austro-olandezii și „nașii” de la Kremlin vreun rol, dar nici ai noștri „ca brazii” nu și-au făcut lecțiile din timp! Am ferma convingere că eșecul aderării la spațiul Schengen este, fără dubiu, și al politicienilor aflați acum la guvernare în România, eșec „bine clădit” pe mersul constant cu oiște-n gardul bunei guvernări de multe decenii încoace! Și, firește, este și vina mărețului zvârlitor de paltoane prezidențiale pe capote sepepiste, nenea Klaus Iohannis, ca responsabil integral, constituțional și moral pentru politica externă a țării. Cu ce au greșit cei ce, zice-se, guvernează acum țărișoara noastră? Simplu, au ridicat prea mult, pe un piedestal nemeritat și mult supraevaluat, importanța acestui moment, creând așteptări prea mari. Fiind, probabil, convinși că, la acest moment, vom fi primiți mai lesne în Schengen, datorită contextului geopolitic al războiului de prin „ograda vecină”, liderii politici, plus prezidentul, au ridicat miza jocului, crezând, firește, că se vor putea folosi în scop electoral viitor, de succesul ce urma să se arate. Oare serviciile noastre supra secrete ce au „șpionat” prin vestul „Ioropei”? Pardon, ce evaluări au făcut? Că noi nu ne spionăm amicii, aliații, partenerii etc! Dacă ne aducem aminte bine, încă de prin vară, ambele partide din „monstruoasa coaliție” (UDMR-ul nu-l pun la socoteală că acesta-i câștigător electoral etern p-acilea) vehiculau prin onor presa noastră mioritică (mai ales prin cea „plătită”) că românii își vor îndeplini o dorință neostoită. Aia prin care-și doresc să nu mai stea „la coadă” la pașapoarte când pleacă în vacanțe și-n care-și doresc să nu mai stea prin vămile europene. Cunosc asta cu „de prin vară” pentru că am și în familia mea extinsă cazuri de oameni care au vehiculat și crezut ce au auzit atât în presa de limbă română dar și în cea de alte limbi europene apropo de asigurările politichiei de Dâmbovița că „va fi bine” cu Schengen-ul. Dar n-a fost „să fie bine”, politrucește vorbind. După ce Olanda ne-a ținut, pe timpul toamnei, o perioadă, în „joc de glezne” și a fost „învinsă” de argumente despre cât de bine se prezintă onor statul de drept acilea pe plaiurile mioritice, despre cum confirmă organismele centrale europene că justiția noastră e ca un „Făt Frumos din lapte scos” și merge „ca unsă” și cum, doar prin guvernarea PSD-PNL-UDMR, suntem pe drumul neabătut către „progres și civilizație” și către „societatea multilateral dezvoltată”, așa cum sunau, acum peste trei decenii, sloganele PCR. Ale defunctului (oare?) Partid Comunist Român, zic…După ce, pasă-mi-te, Olanda s-a lăsat înduplecată, iar au început să se laude toți politicienii din ecuație că ei fac, dreg și-s ăi mai tari din ogradă! De parcă negociaseră de „ț-șpe” ani tot ce se poate negocia! Și a apărut, în ecuație, „madam” Austria, cu al său „Nein”.
Dintr-o dată, mărețele victorii de coaliție „plăpumite” din dealul Cotrocenilor s-au năruit, iar acum, politicienii noștri destoinici, după ce fluturat prea mult că „sigur intrăm în Schengen”, acum trebuie să gestioneze dezamăgirea vizibilă „de pe Lună” a cetățenilor mioritici. Poate că, dacă n-ar fi fost prea siguri pe succes și ar fi lăsat și o „portiță” către un posibil eșec, gălușca amară ar fi fost înghițită mai ușurel. Dar nu, ai noștri „si dă-i și luptă, ca la pas’opt”…Și nu-și asumă nimeni vreo vină ci aruncă totul în grădina altora! Iar prezidentul…mucles! Nu zice nimicuța concret! A îngăimat câte ceva acum două zile, dar neconcludent, în opinia mea! Acum se treziră și europarlamentarii noștri trimiși prin Parlamentul European „să-și doarmă somnul lin” că ar fi avut și ei o doză măricică de lucru în ideea de a ne fi ieșit pasiența cu admiterea în Schengen! Unii s-au agitat cu câte ceva, dar nu se-ngrașă porcul în ajun de Ignat, monșerilor! În contrapartidă, vecinii și „coledzii” de suferință de la sud, bulgarii, care, se pare că n-aveau, public, prea mari așteptări în urma Consiliului JAI, subiectul nu a creat o prea mare inflamare publică și au avut o rată de dezamăgire mult mai mică decât a noastră. În loc să mai continui eu cu alte speculații, vă propun să citiți, pe mai departe, o „bucată consistentă” dintr-un articol publicat de Ziarul Financiar, imediat după eșecul româno-bulgar din Consiliul JAI. Îi mulțumesc ochiului vigilent de „vulpe bătrână” în jurnalism a domnului Adrian Teacă, care a distribuit articolul respectiv pe contul dumisale de Facebook. Mie mi s-a părut o ipoteză destul de interesantă, cu multe, prea multe argumente solide și destul de greu de combătut. Firește, crede fiecare ce dorește, dar e bine să reflectăm la cele zise! Îl redau aici, după care am să trec, laconic, la următoarele puncte din caleidoscop. Așa că Ziarul Financiar zice că: „O decizie precum cea luată … de Austria de blocare a accesului României în Schengen nu poate fi expresia unei poziţii luate ad-hoc, într-o săptămână sau o lună, ci este suma unei decizii internalizate la nivelul factorilor de decizie a acestei ţări de ani. E clar.Şi nici nu ţine de politică internă decizia. Ca şi la Brexit, decizia politică de conjuctură nu este decât formalizarea unei tendinţe, a unor trenduri de adâncime din societate, din business şI din conducerea ţării la care se răspunde la suprafaţă prin decizii administrative. Şi la fel de clar este că Austria se aştepta la reacţiile foarte dure ale României. Reacţii pe măsura prezenţei imense a business-ului austriac pe piaţa românească în prezent – bănci, asigurări, petrol, gaz, păduri, agricultură, construcţii – dar şI mai mult în viitor: gazul de la Marea Neagră. Deci, Austria şi-a asumat această decizie dură. Ştia ce reacţii vor fi. ŞI este de presupus că liderii din Romania ai companiilor austriece ştiau şI ei de multă vreme despre decizia Vienei. De aceea probabil că nici nu au răspuns nimic la solicitările Ziarului Financiar înainte de votul de joi. Reacţiile de regret de după vot nu mai contează. Şi atunci, de ce? De ce şi-a asumat Austria toate aceste costuri? De ce şi-a asumat aceste critici dure? Ca şi în cazul Brexit, de ce au ajuns societatea, business-ul şI leadershipul austriac să meargă pe acest drum? O ipoteză este că, pur şi simplu, DE FRICÂ. MulţI poate nu vor fi acord, dar aceasta este ipoteza pe care o propune acest articol. Austriecii simt că vor rămâne în urmă, că încet-încet vor preda conducerea economică în Europa de Est României din simplul efect de acumulare de capital şi de mutare a centrului de greutate către o ţară de aproape trei ori mai numeroasă, de trei ori mai întinsă şi mai bogată în resurse naturale. Iar libertatea de circulaţie şI mai mare prin accesul la Schengen nu face decât să accelereze acest proces.Fapt: cu o lună înainte de acest vot, a fost anunţată o mare tranzacţie. Cea mai mare tranzacţie de anul acesta din România. Şi probabil cea mai mare tranzacţie în care o companie privată românească cumpără o companie străină. Grupul Dedeman este pe cale să închidă preluarea CA Immo, un dezvoltator austriac de birouri cu clădiri în suprafaţă de 160.000 mp, printre care de exemplu Orhideea Towers din Bucureşti. Tranzacţia se apropie de 400 milioane de euro. Românii cumpără. Austriecii vând. Astăzi în România, mâine în Austria. Aparent, Austria încă este mare distanţă de putere economică. Aparent, Austria ar fi foarte departe. Deţine punctele cheie ale business-ului românesc şI încearcă să păstreze modelul de leadership al Europei de Sud Est în continuare. Însă cifrele spun altceva. În 2000, PIB-ul Austriei în dolari era de 197 miliarde $, iar al României de 37 miliarde $. Mergea vreun român la ski în Austria în 2000? Poate doar ambasadorul. În 2021, PIB-ul Austriei este 477 mld. $, de 2,4 ori mai mare decât în 2000. Aceasta înseamnă o rată de creştere medie anuală de 4,5%.În 2021, PIB-ul României este 284 mld. $, de 7,6 ori mai mare decât în 2000. Aceasta înseamnă o rată de creştere medie annuală de 11%, adică de 2,5 ori mai mare faţă de rata de creştere a Austriei. Evoluţia se datorează atât creşterii economice reale, cât şI a aprecierii reale a leului faţă de euro, respectiv dolar.În acest ritm, România mai are nevoie de 7 ani să ajungă Austria din urmă ca putere economică. Nu PIB/capita. Aici va mai fi cale lungă. Dar dacă Austria va continua să crească în dolari cu doar 4,5% pe an iar România cu 11% pe an, în 2030 Austria va avea un PIB de 708 mld. $, în timp ce România va fi la 726 mld. $. În 2030, România va depăşI ca PIB total Austria.Cât PIB-ul României era măsurat în zeci de miliarde $, creşterea de peste 10% nu conta. Când eşti mic, vitezele mari nu te scot din rând. Eşti tot acolo, printre alţii. Ei iată că la PIB aproape de 300 mld. $, dacă reuşeşti să menţii 10%, sau poate nu 10%, măcar 7-8% creştere în dolari, începi să joci printre băieţii mari. Încep să îşI faci loc la masă. Până la un moment dat, erai cu pălăria în mână şI aşteptai ordine. De la un moment dat încolo, ai locul tău. Asta spun cifrele. Sigur că reflecţia reală
a puterii economice este PIB/capita, unde acum Austria este la 53.000$ iar România este la 14.000$. Însă PIB-ul total este important pentru că an după an contribuie la agregarea de capital. Companiile cu capital local, de stat sau private, devin mai puternice pe măsură ce PIB-ul creşte încontinuu.Astăzi, retailerul de materiale de construcţii cu capital privat autohton Dedeman, cu o cifră de afaceri de 2 miliarde de euro, este mai mare decât orice jucător din piaţa de profil din Austria, de exemplu, piaţă care se ridică la circa 3,2 miliarde euro anul trecut.Deocamdată marile business-uri locale investesc local. România este de fapt cât trei Austrii în termeni de suprafaţă şI populaţie iar ratele de creştere mari aici sunt. E logic ca banii să -şi caute mai degrabă aici multiplicarea. Dar în 10, în 20 de ani alta va fi situaţia.Cei 400.000 de români care merg pe an în Austria sunt foarte buni pentru business-ul austriac. Proprietarii de hoteluri şI cabane bagă bucuroşI banii în buzunare. Dar ei spun ceva austriecilor, obişnuiţI până în urmă cu 10-20 de ani cu germani sau englezi. Românii ăştia îşi permit. Azi vin la ski şi la shopping. Asta face în general prima generaţie care dă de bani. Vacanţe şI cumpărături. Dar cheltuiala aceasta e semn de cheag acasă. Puterea de cumpărare este semn de acumulare de capital. Iar când acumularea de capital va căuta plasamente, va veni şi ne va cumpăra. Asta e deja în mintea lor, puteţI fi siguri. Oamenii văd lucrurile pe termen lung. Că dacă nu le vedeau pe termen lung, nu ar fi ajuns la 55.000 $ per capita, în top 5 ţări bogate din Europa. De asta au bănci mari şI asigurători puternici – ceea ce lipseşte astăzi de fapt capitalului autohton – pentru că ştiu că puterea în business vine din acumularea de capital, în decenii. Ia să vedem şI la noi ceva bănci cu capital local, asigurători şi fonduri de pensii private cu zeci de miliarde de euro de investit, că altfel se va pune problema.Asta e teama. Ce facem cu ăştia, că azi vin şi cheltuie şi mâine vin şi ne cumpără? Trebuie să-i încetinim cumva. Cu Schengen, cu altceva, nu putem să-i lăsăm se desfăşoare prea repede. Chiar şi cu riscul de a-I pierde azi de clienţi.Dezlănţuiţi după pandemie, românii au cheltuit în 2022 6 miliarde de euro pe excursii în străinătate. Din aceştia, probabil că vreun miliard de euro s-or fi dus în Austria. Astăzi sunt bani plătiţI de români austriecilor pentru relaxare. În curând va veni şI foamea de active. Sunt cabane şI hoteluri frumoase în Austria.În 2000, Austria nu avea televiziune privată. Astăzi, mari companii de asigurări şI mari bănci, companiile de utilităţi, sunt controlate tot de statul austriac. Austria nu a aplicat programele de privatizare ale Băncii Mondiale şI iată ce-a păţit. A ajuns să-i fie teamă de competiţie. Altă explicaţie nu este. Restul este conjuctură. România creşte cu 11% pe an, Austria cu 4,5%.”
Trecând la a doua parte a caleidoscopului meu de azi, apropo de mersul războiului din vecinătatea noastră, n-am să „marșez” pe vreo descriere a „treburilor” de pe front, ci am să vă zic doar câteva cuvinte despre sprijinul acordat ucrainenilor de peste „gârla cea mare” și de re-umflarea „mușchilor nucleari” ai pseudo-țarului moscovit. Așa se face că, după cum a declarat președintele Vladimir Putin, citat de mass media internațională, „Rusia și-ar putea modifica doctrina militară, introducând posibilitatea unui atac preventiv, pentru a dezarma un inamic”.
În timpul unei vizite la Bișkek, în Kîrgîzstan-ul prieten, Putin a răspuns „întâmplător” întrebării unui jurnalist, care i-a cerut să-și clarifice declarația de la începutul acestei săptămâni cu privire la utilizarea armelor nucleare. La câteva zile după ce a avertizat că riscul unui război nuclear crește, dar că Rusia nu va lovi prima, Putin a spus că Moscova ia în considerare adoptarea a ceea ce a numit „conceptul de război nuclear al Washingtonului, ce prevede loviturile preventive”. El a adăugat că Moscova ar trebui, probabil, să se gândească la adoptarea „ideilor dezvoltate de americani, pentru a-și asigura propria securitate”. Putin a mai reiterat faptul că rachetele de croazieră și sistemele hipersonice ale Rusiei sunt „mai moderne și chiar mai eficiente” decât cele ale SUA. Anterior, cu doar câteva zile înainte, Putin spusese că Moscova nu va fi prima care va utiliza arme atomice „în nicio circumstanță”, dar că va riposta la un atac nuclear…Psihic labil, dom’le! Guvernul american a condamnat aceste declarații, precizând că „orice discuție, oricât de vagă, despre armele nucleare este absolut iresponsabilă”. Și le dau dreptate! Spectrul unui posibil război nuclear a revenit „pe tapet” după invadarea Ucrainei de către trupele rusești, pe 24 februarie. Eșecurile militare rusești din ultimele luni au creat temeri că Moscova ar putea încerca să inverseze mersul războiului recurgând la arsenalul său nuclear. Părerea mea este că Volodea nu va folosi „nucleara” și că această retorică este doar pentru a demonstra supușilor săi că încă este „bărbatul suprem” printre ciolovecii săi! În contrapartidă, președintele american, Joe Biden, a reiterat, în cursul unei convorbiri telefonice de duminică cu omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, „sprijinul continuu al SUA pentru apărarea Ucrainei”, conform unui comunicat de presă al Casei Albe. În acest comunicat, sunt menționate cele mai recente ajutoare americane oferite Ucrainei: 53 de milioane de dolari pentru infrastructura energetică, anunțate în noiembrie, și un „pachet” de 275 de milioane de dolari în muniții și echipamente, promise în decembrie.
Adiacent, și președintele francez, Emmanuel Macron, a vorbit la telefon cu omologul său ucrainean, în special despre pregătirea unei conferințe de sprijin pentru Ucraina, programată la Paris. Aproape 500 de companii franceze vor participa, „pentru a răspunde nevoilor critice ale Ucrainei, a contribui la reconstrucția țării și a investi pe termen lung în potențialul economiei ucrainene”, ziceau reprezentanții președintelui francez. Este un lucru vizibil, clar și sigur că armamentul, sprijinul logistic și cel financiar, toate consistente, furnizate Kievului de partenerii occidentali, în special de SUA, au jucat și joacă un rol crucial în rezistenţa Ucrainei, încă de la începutul invaziei ruse. Fără acestea, pseudo-țarul Volodea juca cazaciocul pe străzile din Kiev!
Am să trec acum la partea a treia și am să „telegrafiez” ceea ce am mai spus mai demult în mai multe articole din ciclul „Lume, lume, soro lume…”, apropo de „scânteile” de la hotarele sârbo-kosovare și de faptul că un conflict deschis pe acolo prin Kosovo ar mai muta, un „piculeț”, atenția lumii de la războiul ruso-ucrainean și ar fi doar în folosul Kremlinului.
Ultimul episod de proteste în Kosovo a izbucnit sâmbătă, după arestarea unui fost ofiţer de poliţie din rândul etnicilor sârbi ce au demisionat din forţele de ordine în ultima lună. Aceste demisii au survenit după ce Priştina a decis să le ceară sârbilor să renunţe la plăcuţele de înmatriculare sârbeşti care datează de dinainte de războiul din Kosovo din 1998-1999 care a dus la obținerea independenței în 2008. Sâmbătă au fost tensiuni mari, iar duminică, pentru a doua zi, etnicii sârbi au blocat, camioane şi alte vehicule de mare tonaj, mai multe şosele principale care duc la două puncte de trecere a frontierei cu Serbia. Ambele puncte de trecere au fost închise, după cum au relatat toate marile agenții de presă. În plus, sâmbătă seară, o grenadă asurzitoare (de tip „flashbang”) a fost aruncată asupra unuia dintre vehiculele blindate ale EULEX, misiunea UE din nordul Kosovo, dar nicio persoană nu a fost rănită. Tensiunile s-au acutizat înaintea alegerilor locale din municipalităţile cu majoritate sârbă din nordul Kosovo, prevăzute iniţial pe 18 decembrie şi pe care principalul partid sârb vrea să le boicoteze. Incidentele din weekend nu au fost singulare. Astfel, explozii şi focuri de armă au fost auzite în cursul săptămânii trecute în timp ce autorităţile locale încercau să pregătească scrutinul. Un poliţist din comunitatea albaneză care făcea parte din forţele desfăşurate în regiune a fost rănit. La scurt timp după blocarea şoselelor, preşedinta Kosovo, Vjosa Osmani, a decis să amâne alegerile până la 23 aprilie.
Președintele sârb Aleksandar Vučić, după o reuniune de urgență a Consiliului de Securitate Națională ce a avut loc duminică, în legătură cu agravarea situației din nordul Kosovo, a cerut sârbilor și albanezilor din Kosovo și Metohija să mențină pacea.„Astăzi, la întâlnire, am discutat ce trebuie să facem. Este important pentru noi să facem apel la menținerea păcii și la calmarea situației atât din partea albanezilor, cât și a sârbilor„, a spus Vučić la televiziunea națională sârbă, adăugând că sârbii în nordul Kosovo și Metohija ar trebui să fie calmi și să nu cedeze provocărilor. Numai că multe provocări vin fix de acolo!Treburile-s complicate pe acolo! Priștina încearcă să pună capăt „problemei sârbe” din Kosovo şi Metohija cu politica sa de teroare, a spus, de mai multe ori, Vučić.Vučić a menționat că a fost în contact cu reprezentanții UE toată ziua și a vorbit, de asemenea, cu comandantul KFOR, care l-a asigurat că nu va permite pătrunderea ilegală a poliției din Kosovo în nordul provinciei. „Dar dacă acest lucru se va întâmpla, nimeni nu poate spune cu siguranță”, a spus președintele sârb.Totodată, pentru a accentua ceea ce se petrece pe acolo, președintele sârb a adăugat public:„Am luat măsurile corespunzătoare pentru a ne proteja patria, am dat cele mai importante ordine, Consiliul de Securitate Națională le-a acceptat. Sunt mândru de soldații și polițiștii noștri. Înainte de a primi ordin să crească [nivelul] pregătirii pentru luptă, de un milion de ori înainte de asta, vom încerca să păstrăm pacea”.
Luni, șeful diplomației europene, Josep Borrell, Înaltul Reprezentant UE pentru Afaceri Externe și Securitate a îndemnat Belgradul și Priștina să detensioneze situația din nordul Kosovo: „Ştiu că cele două părţi sunt dispuse să detensioneze situaţia şi le cer insistent să facă asta”, a declarat Borrell înaintea unei reuniuni, la Bruxelles, a miniştrilor de Externe din UE. Acesta a mai spus:„Trebuie să revină la masa dialogului, trebuie să depăşească tendinţa de a lupta în stradă”. Borrell a condamnat incidentele, calificându-le drept inacceptabil.Ce va mai fi? Om trăi și om vedea în zilele și săptămânile ce urmează! Să le dea Cel de Sus minte celor ce pot lua decizii!
Pentru azi am terminat cu „caleidoscopul” meu extern și vă mulțumesc pentru răbdarea de a fi rămas cu aceste rânduri până la finalul lor! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine! Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse și surse foto:
https://presshub.ro/esecul-schengen-cand-norocul-romanesc-nu-mai-tine-loc-de-competenta-250728/
De ce şi-a asumat Austria toate aceste costuri? De ce şi-a asumat aceste critici dure? De frică! Austriecii simt că vor rămâne în urmă, că încet-încet vor preda conducerea economică şi mai pun o frână. Dedeman dă 400 mil. euro pe un gigant austriac al imobiliarelor. PIB-ul României va depăşi PIB-ul Austriei în 2030 (zf.ro)
https://edition.cnn.com/2022/12/12/europe/kosovo-serbia-nato-violence-protests-intl-hnk/index.html
