S-a întâmplat în 30 mai 1431
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat în 30 mai 1431: A fost arsă pe rug Ioana d’Arc (supranumită „Fecioara din Orléans”), eroină a poporului francez; în timpul Războiului de 100 de ani (1337-1453), purtat de Franţa împotriva Angliei; aflată în fruntea unei armate, Ioana d’Arc (fiica unui ţăran) a despresurat oraşul Orléans, asediat de englezi, şi l-a însoţit pe regele Carol al VII-lea la încoronarea sa la Reims; trădată şi vândută englezilor, va fi judecată (la Rouen/Franţa) de un tribunal ecleziastic, va fi declarată eretică şi condamnată la moarte; canonizată în 1920.

       Ioana d’Arc s-a născut la 6 ianuarie 1412, la Domremy, Franţa, un mic sat din ducatul Lorraine, fiind fiica lui Jacques d’Arc şi a Isabellei, o familie de ţărani prosperi.Copilăria Jhennettei, aşa cum era ea alintată, petrecută alături de trei fraţi şi o soră, coincide cu perioada războiului de o sută de ani dintre Anglia şi Franţa.Deprinde, de tânără, meştesugul ţesutului şi păstoritul, fiind foarte pricepută în toate treburile casnice.Ioana era liniştită, politicoasă, de o mare modestie şi extrem de credincioasă. Ea obişnuia să-i răspundă tatălui său, care o certa pentru că dădea de mâncare vagabonzilor, că pentru ea nu contează că sunt vagabonzi dacă au nevoie de ea şi că atunci când faci un act de caritate nu trebuie să te gândeşti la astfel de lucruri, ci trebuie să-l faci din iubire pentru Dumnezeu şi nimic mai mult.

      Situaţia Franţei, în acel moment istoric, arăta astfel: în anul 1415, francezii sunt învinşi de către Henric al V-lea, la Azincourt, iar regele Angliei începe cucerirea sistematică a Franţei. Apoi a fost încheiat ruşinosul tratat de la Troyes – urmare a asasinării ducelui de Burgundia, Ioan fără Frică, de către oamenii „Delfinului”, viitorul Carol al VII-lea, iar Henric al V-lea se proclamă moştenitor al coroanei Franţei. În acest timp fiul lui Carol al VI-lea şi al lui Isabeau de Bavaria este renegat de propria mamă şi considerat bastard, iar tronul Franţei este promis fiului lui Henric al V-lea, cel care era căsătorit cu Caterina de Valois, fiică a lui Carol al VI-lea.

        La vârsta de 13 ani, în timp ce se ruga în bisericuţa sărăcăcioasă a satului, Ioana aude un glas tainic, care o îndeamnă să meargă la Bourges – unde se refugiase Carol al VII-lea – ,pentru a salva regatul francez, stăpânit în mare parte de englezi. Ea avea să mărturisească ulterior: „Aveam 13 ani când am auzit vocea Domnului care m-a ajutat şi care m-a îndrumat.Vocea era însoţită de o lumină”. Mesajul Domnului arăta că ea primise misiunea de a elibera oraşul Orleans de sub asediul britanic şi să contribuie la redobândirea, de către Carol al VII-lea, a tronului Franţei.În anul 1429, Ioana d’Arc îi prezintă, prin mijlocirea guvernatorul provinciei în care locuia, viitorului rege al Franţei, patru profeţii, iar acesta este sceptic, la început.Timp de trei săptămâni este interogată de prelaţi şi teologi care încearcă să verifice dacă tânăra spune adevărul, apoi este dată pe mâna moaşelor, pentru a confirma fecioria ei. Ioana înlătură în cele din urmă, orice îndoială asupra sa.

         Viitorul rege constată cu mirare că tânăra cunoştea lucruri secrete, pe care doar divinitatea i le-ar fi putut încredinţa, astfel Prinţul moştenitor find convins că Ioana este trimisă de Dumnezeu şi-i încredinţează comanda trupelor ce asediau oraşul Orleans. I se înmânează armură, stindard şi escortă, dar şi spadă, pe care ar fi depus-o în biserica Sainte-Catherine-de Fierbois, după cum îi indicaseră „vocile”.După două luni, la 29 aprilie 1929, ea conducea armata franceză către victorie, reuşind, la o vârstă fragedă, să îşi impună autoritatea în faţa soldaţilor, printr-o disciplină severă, prin sancţionarea corespunzătoare a actelor imorale, şi prin respect pentru Dumnezeu.

       Ioana se distingea prin tunsoarea scurtă, băieţească, trupul ei musculos şi îndesat,  prin faptul că se îmbrăca bărbăteşte, purta o armură strălucitoare, călărea un cal alb, ţinând într-o mână spada şi în cealaltă un stindard alb, toate aceste elemente constituindu-se într-o simbolistică aparte. Cu toate că era o luptătoare îndârjită, iubea pacea şi îşi avertiza duşmanii înainte de fiecare bătălie să renunţe la luptă, tocmai fiindcă ea era un mesager al voinţei divine.La 7 mai 1429 îi constrânge pe şefii militari francezi să ordone asaltul unei noi fortificaţii care bloca accesul pe podul Loarei, apoi este rănită la umăr de o săgeată, însă continuă să conducă asaltul şi se regăseşte, în final, victoriasă, alături de armata sa.La 18 iunie 1429, la Patay, armata engleză, condusă de Falstaff şi Talbot, este din nou înfrântă. Astfel, aproape întreg teritoriul este eliberat, iar Carol al VII-lea este încoronat, la Reims, rege al Franţei, împlinindu-se a doua profeţie a tinerei.Însă noului conducător nu-i pica bine popularitatea imensă de care se bucura tânăra copilă, astfel că acesta negociază încheierea unui armistiţiu cu englezii, spre dezamăgirea tinerei eroine, care îşi vede anulate eforturile sale şi ale soldaţilor.

       Ioana reia lupta, alături de puţinii ostaşi care i-au rămas alături, însă, în anul 1430, este prinsă într-o ambuscadă, pusă la cale de contele de Luxemburg, care o predă englezilor, în schimbul unei sume de răscumpărare echivalentă unui rege. Este acuzată de erezie de către Universitatea din Paris, care cere să fie judecată de tribunalul Inchiziţiei, doar judecătorii bisericeşti având dreptul să se ocupe de astfel de cazuri.Justiţia trebuia să certifice astfel, că Ioana d’Arc ar fi fost o vrăjitoare, şi tot astfel, că Regele Carol al VII-lea ar fi ajuns pe tron prin uzurpare, prin „maşinaţiunile diabolice ale unei vrăjitoare”. Episcopul Cochon este cel care urma să judece acest caz, însă tânăra eroină, care împotriva legilor bisericeşti, este ţinută într-o închisoare militară, nu recunoaşte legitimitatea procesului şi apelează la ajutorul Romei.

        În anul 1431, semnează – printr-o cruce, fiindcă nu ştia să scrie – , un act de abjurare, în cimitirul din Rouen, convinsă fiind documentul se referă la altceva, apoi retractează cele conţinute de actul semnat, fapt pentru care este arsă pe rug, nu înainte de a cere să se aşeze o cruce în vârful stâlpului. La 30 mai 1431, în piaţa Vieux-Marche din Rouen, trece astfel la Domnul strigând numele Său, iar duşmanii ei spuneau, imediat după sacrificarea tinerei: „Am ars o sfântă !”. Rămăşiţele sale pământeşti au fost aruncate în Sena.

Articolul complet aici: S-a întâmplat în 30 mai 1431.

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

The post S-a întâmplat în 30 mai 1431 appeared first on Jurnal Spiritual.

S-a întâmplat în 30 mai 1431 was first posted on mai 30, 2020 at 2:35 am.
©2020 „Jurnal Spiritual„. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.com