Vasile Gaman, meşterul care a scris istoria neamului cu dalta

Neamţ: Vasile Gaman, meşterul care a scris istoria neamului cu dalta

Meșterul Vasile Gaman a iubit lemnul încă din copilărie iar dăltuitul a devenit peste timp nu doar o simplă meserie, ci a transformat-o în artă, în arta de a însufleți lemnul, de a-i da forme și chipuri frumoase care să emoționeze sufletul și să încînte privirile.

Nea Vasile, are cîte un zîmbet primitor pentru fiecare om ce-i calcă pragul casei, în locuința sa, care, de peste 50 de ani a devenit muzeu.

Sursă: Vizitează Neamţ

A construit o casă cu specific vechi, în care fiecare obiect, fiecare strai țărănesc și fiecare lucrare brodată în lemn de mîinile lui truditoare și-au găsit locul.

În satul Lunca, de pe lîngă Comuna Vinători-Neamț, acolo unde Ștefan cel Mare a scris pagini întregi de istorie, lîngă Ozana „cea frumos și limpede curgătoare ca cristalul, în care se oglindește cu mîhnire Cetatea Neamțului”, așa după cum amintește marele povestitor, Ion Creangă, trăiește și familia Gaman.

Pentru moș Vasile, cioplitul lemnului a însemnat o chemare pentru frumos care a izvorît încă din perioada copilăriei, iar inspirația o găsea în voievozi, care, așa după cum el amintește, au apărat cu eroism și dîrzenie pămîntul strămoșesc.

„Am fost copil orfan încă de la vîrsta de opt anișori, și m-am gîndit întotdeauna la vitejia tatei, care a luptat pe front, și la toți eroii neamului”, spune cu nostalgie bătrînul Vasile.

 

O viață dedicată meșteșugului

Vasile Gaman are 80 de ani dar este mai tînăr și mai vesel ca niciodată. A absolvit Școala de Meserii din Tîrgu-Neamț și de peste 50 de ani trăiește împreună cu soția lui, Maria, în casa lor de suflet acolo unde povestea lor privește și mai departe de atât. Munca lui i-a adus de-a lungul timpului numeroase distincții, medalii și premii fiind desemnat cetățean de onoare al Comunei Vînători-Neamț, profesor și membru al Academiei Artelor Tradiționale din România.

Și-a construit o casă care să aducă aminte de trecut, în care și-a dedicat timpul colecționării de obiecte și de unelte vechi, costume populare, măști, dar și de alte obiecte care amintesc de istoria tumultuoasă a satului Lunca și nu numai, de toată viața satului tradițional romînesc.

De aceea, și-a deschis un atelier de sculptură acasă, nu la mult timp după absolvirea școlii, soția fiind singurul lui ajutor de nădejde.

Nea Vasile este un om cu suflet mare

Este modest și de cele mai multe ori, obișnuiește să îi întîmpine pe vizitatori în straie populare. Inima îi tresare atunci cînd își aduce aminte de perioada copilăriei și de greutățile pricinuite de regimul comunist.

Lemnul i-a fost cel mai bun prieten și colaborator pe care l-a avut în ultimii ani iar ceea ce a căutat el a fost să-i ofere lemnului diferite înfățișări, de pasăre, de floare și de chip de om.

Am învățat singur taina lucrului cu lemnul și am început de la piesele de șah. Fiind orfan, nu aveam bani cu ce să-mi cumpăr cele necesare. Pe vremea aceea, toți copiii își cumpărau table de șah, iar eu împrumutam pe seară, o piesă-două, pe care le încrustam cu cuțitul. De aici, a început pasiunea mea pentru sculptură. Prima dată am învățat tehnologia lemnului, de la doborît copacul și pînă la prelucrarea și transformarea lui. Acest talent este unul sufletesc, care mă răscolește pe dinăuntru”, își amintește cu emoție bătrînul.

Uneltele Muzeului

Am simțit că munca mea are valoare”, acestea sunt cuvintele meșterului atunci cînd vizitatorii îi apreciază munca și dăruirea. Primește vizite din toate părțile, și are atîtea de spus încît, nu știe cu ce să înceapă.

De fiecare dată povestește cu drag cîte-n viață și istorie au fost scrise și trăite. 

Pe lângă sculptură, meşterul deţine şi o colecţie de cărţi scrise de el. Orice îi vizitează casa-muzeu, trebuie să scrie câteva rânduri şi să se ,,iscăleasă”.

Cărţi scrise de Vasile Gaman

„Prima mea lucrare a fost o canapea pe care o am și acum. La figuri am trecut mult mai tîrziu, atunci cînd am deprins meșteșugul mai bine. Am început de la rozete, apoi la frunzulițe de brad și după aceea, am trecut la modelat. M-am luat după urme vechi.”, spune Vasile Gaman.

Nu există vizitator care să nu treacă pe la el și să nu îi admire poarta muzeului, o poartă mare cu un acoperiș înalt, pe care, după cum spune, a scris istoria neamului cu dalta.

Este o creație unică a meșterului, pe care a redat momente și scene istorice importante, precum bătălia moldovenilor condusă de Ștefan cel Mare pe cîmpul de la Războieni, Unirea Principatelor, Războiul de Independență, Marea Unire de la 1918, dar a brodat în lemn și chipurile voievozilor romîni.

Un meșter talentat

Creațiile bătrînului pot fi admirate în peste 40 de biserici din ţară, pentru care acesta a sculptat diferite strane şi catapetesme iar talentul pentru arta lemnului l-a condus către ceea ce el a ajuns astăzi.

Colecţia lui cuprinde aproape 3.000 de piese confecţionate sau colectate de-a lungul timpului, printre care se numără, unelte agricole foarte vechi, manuscrise, icoane pictate pe lemn, costume populare, vase de ceramică, măşti, medalii şi decoraţii.

Vasile Gaman, mărturisește că este împlinit

Meșterul a avut o viață grea dar prin muncă și dăruire a făcut pași mari către victorie. El spune că printre timpul liber mai și scrie versuri despre viața și traiul de zi cu zi, printre care are și zece cărți publicate.

Se consideră un om priceput la toate, lucru care se vede cu ușurință dacă vezi ce îi iese din mîini.

Acum, el deține o casă-muzeu, cu o întreagă istorie în spate și cu trei copii, doi băieți și o fată, care să le ducă tradiția, istoria și obiceiurile mai departe.

Meşterul Vasile Găman s-a născut  în anul 1936, în satul Lunca, comuna Vînători-Neamt, unde domiciliază si în prezent. A absolvit  scola de Artă si Meserii din Tîrgu Neamt, în 1954, iar mestesugurile practicate sunt: sculptură în lemn, tâmplărie si dulgherie. Dedicându-se în totalitate lucrului în lemn şi colecţionării de obiecte şi unelte care amintesc de viaţa satului românesc, meşterul a reuşit prin munca sa de o viaţă să expună lucrările sale şi colecţia într-o casă-muzeu.

Elena-Manuela Ursache