Theodor Burghele, medic chirurg și urolog de renume

Theodor Burghele (născut pe 12 februarie 1905 la Iași – decedat pe 3 iunie 1977 la București) a fost un medic chirurg și urolog de renume, membru titular și președinte al Academiei Române. A fost membru de partid din 1948 și a ocupat funcția de ministru al sănătății între 1972 și 1975. De asemenea, a fost membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.
Theodor Burghele s-a născut într-o familie de boieri moldoveni din Iași. A studiat la Facultatea de Medicină din Iași între 1922 și 1928, obținând în 1929 titlul de doctor în medicină și chirurgie cu teza „Splenomegalia micotică”. După absolvire, a urmat cursuri de specializare la Clinica de Urologie din Viena (1930-1931).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Theodor_Burghele#/media/Fi%C8%99ier:Theodor_Burghele.jpg

A început să lucreze ca asistent universitar la clinica chirurgicală și urologică condusă de profesorul Nicolae Hortolomei. În 1937, a devenit șef de lucrări, iar în 1940 conferențiar la Catedra de Chirurgie de la Spitalul Colțea. În 1946, a fost numit profesor universitar la Facultatea de Medicină din București și a preluat conducerea clinicii de chirurgie a căilor urinare de la Spitalul Panduri, unde a fost responsabil și de înființarea unei policlinici de urologie și nefrologie în 1965.

Între 1957 și 1972 a fost rector al Institutului de Medicină și Farmacie din București. În 1964, a fost decorat cu Ordinul Steaua României, iar în 1969 a primit titlul de Om de știință emerit. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1955 și membru titular în 1963, iar în perioada 1976-1977 a fost președinte al acestei instituții.

Burghele a fost activ și în numeroase societăți medicale internaționale, precum Societatea Română de Chirurgie, Academia Franceză de Medicină, Asociația Franceză de Urologie și altele. A făcut parte din colegiile de redacție ale unor publicații de specialitate, inclusiv „Chirurgia” și „Urology International”.

Ca un renumit chirurg și profesor, Theodor Burghele a cercetat și publicat studii în domenii precum dinamica căilor urinare superioare, tumorile renale, șocul chirurgical, anestezia și reanimarea modernă, dar și în chirurgie experimentală.

În perioada 24 aprilie 1972 – 18 martie 1975, a ocupat funcția de ministru al sănătății în guvernele din România, devenind și medicul personal al lui Nicolae Ceaușescu, care suferea de probleme ale aparatului urinar. A decedat la 3 iunie 1977, în urma unui infarct miocardic.
Theodor Burghele a avut doi frați și o soră: Maria, căsătorită cu generalul Dumitru Antonescu, Alexandru, funcționar de bancă, și Constantin, inginer căsătorit cu Paulina Elisa Negulescu. Theodor Burghele a fost căsătorit cu Valentina Evghenia, originară din Imperiul Rus, și nu au avut copii. Valentina mai fusese căsătorită o dată, iar soțul ei decedase în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Lucrări

• „Vitaminele în chirurgie” (1944)
• „Rinichiul de șoc” (1962), în colaborare cu W. Rugendorf
• „Urgențele în urologie” (1967), în colaborare cu D. Bocancea, P. Simici și V. Neagu
• „The neurogenic bladder in spinal cord injuries” (1970)
• „Erreurs, fautes et risques en urologie” (1971)
• „Riscul uretro-vezical în chirurgia abdominală și pelvină”
• „Viața și opera Acad. N. Hortolomei” (1972)
• „Tulburări vezicale în traumatismele medulare” (în colaborare cu V. Ichim)
• „Tuberculoza uro-genitală” (în colaborare cu C. Blaga)

De asemenea, a fost redactor al „Tratatului de patologie chirurgicală” (1975).