Ștefan Mangoianu, compozitor român

Ștefan Mangoianu (n. 9 ianuarie 1922, Constanța – d. 24 martie 1979, București) a fost un compozitor român de renume.
A urmat Facultatea de Arhitectură din București între 1940 și 1949, iar după absolvire, în 1949, a început studiile muzicale la București, sub îndrumarea Sofiei Teodoreanu (teoria muzicii), a lui Mihail Jora (armonie și compoziție) și a lui Constantin Bugeanu (orchestrație). Între 1955 și 1960, a urmat cursurile Conservatorului din București, unde a învățat de la profesori precum Victor Giuleanu (teoria muzicii), Gheorghe Dumitrescu (armonie), Myriam Marbé (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Adriana Sachelarie și Radu Negreanu (istorie a muzicii), Emilia Comișel și Tiberiu Alexandru (folclor). A lucrat ca pianist-corepetitor la ansamblul artistic al CFR-Giulești și ca asistent-corepetitor la Facultatea și Școala de Coregrafie din București. De asemenea, a fost șef-corepetitor al orchestrei de muzică populară „Barbu-Lăutarul” și lector adjunct al formațiilor Filarmonicii din București. În paralel, a lucrat ca pianist-corepetitor al Ansamblului Artistic al CCS, secretar muzical al Filarmonicii din Ploiești și profesor la Școala Generală de Muzică și Arte Plastice nr. 2 din București. Din 1970, a predat pianul la Liceul de Muzică „George Enescu”.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/sheet-music-piano-music-8463988/

A publicat studii și cronici în presa de specialitate și a primit mai multe distincții, printre care Premiul al III-lea la Concursul Național dedicat Festivalului Mondial al Tineretului (1957) și Premiul Uniunii Compozitorilor din România (1968).
Ștefan Mangoianu a fost cunoscut pentru lucrările sale în domeniul muzicii camerale, vocale și simfonice. Creația sa cuprinde lucrări pentru teatru, muzică vocal-simfonică, de cameră, vocală și corală.

Muzică de scenă

• D’ale Carnavalului (1952) – de I.L. Caragiale
• Nepotii Gornistului (1957) – de Sorana-Coroamă
• Ovidiu (1957) – de V. Alecsandri
• Momente (1958) – de I.L. Caragiale
• A 3-a Patetica (1959) – de N. Pogodin
• Ana Karenina (1960) – de L. Tolstoi
• Tartuffe (1960) – de Molière
• Orfeu în Infern (1962) – de Tennessee Williams
• Vizita bătrânei doamne (1963) – de Fr. Dürrenmatt
• Impricinații (1963) – de J. Racine
• Comedia erorilor (1963) – de Shakespeare
• Războiul (1963) – de C. Goldoni
• Avarul (1964) – de Molière
• Pericles (1964) – de Shakespeare
• Cu amorul nu-i de glumit (1964) – de A. de Musset
• Școala femeilor (1965) – de Molière
• Oameni și șoareci (1965) – de J. Steinbeck
• Othello (1965) – de Shakespeare
• Vlaicu Vodă (1965) – de A. Davilla
• Electra (1966) – de E. O’Neill
• Marii croitori ai Valahiei (1969) – de A. Popescu
• Enigma Otiliei (1960) – de I. Bâta (după G. Călinescu)
• Idiotul (1969) – de A. Barsacq (după Dostoievski)
• Regele Lear (1969) – de Shakespeare

Muzică de film

• Doi vecini (1959)
• Purcelușul excursionist (1971) – de G. Popescu

Muzică vocală

• Toamna (1956) – pe versuri de I. Zăgan
• Patru anotimpuri (1956) – pe versuri de M. Beniuc, D. Corbea, V. Tulbure
• Marea (1958) – pe versuri de C. Teodorescu
• Nu (1968) – pe versuri de T. Arghezi

Muzică de cameră

• Bachana­le (1948) – pentru pian
• Dans din Oaș (1955) – pentru pian
• Burlesca (1957) – pentru 6 instrumente de suflat, pian și percuție
• 3 piese pentru pian (1972)

Muzică corală

• Cântec pentru București (1959) – pe versuri de Nina Cassian

Muzică vocal-simfonică

• Construim – cantată (1960) – pe versuri de Nina Cassian
• Casa – cantată (1968) – pe versuri de Ștefan Iureș.