Sir Frederick Gowland Hopkins, biochimist englez

Sir Frederick Gowland Hopkins (n. 20 iunie 1861, Eastbourne, Anglia – d. 16 mai 1947, Cambridge, Anglia) a fost un biochimist englez renumit, distins cu Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în anul 1929, alături de Christiaan Eijkman, pentru contribuția sa esențială la descoperirea vitaminelor.

Sir Frederick Gowland Hopkins

Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/

În anul 1906, analizând legătura dintre alimentație și creșterea în greutate, Hopkins a introdus conceptul de „factori alimentari accesorii” — substanțe esențiale în nutriție care ulterior aveau să fie numite „vitamine” de către Kazimierz Funk, în 1911.

Pe durata Primului Război Mondial, Hopkins a continuat cercetările privind importanța vitaminelor în alimentație. Activitatea sa a fost deosebit de valoroasă într-o perioadă marcată de penurie alimentară și raționalizare. La solicitarea autorităților, a studiat valoarea nutritivă a margarinei și a constatat că aceasta era inferioară untului, lipsindu-i vitaminele A și D. Drept urmare, în anul 1926 a fost introdusă pe piață margarina îmbogățită cu vitamine.

În anul 1921, Hopkins a reușit să izoleze și să caracterizeze glutationul din diferite țesuturi animale. Inițial, a considerat că este vorba despre o dipeptidă formată din acid glutamic și cisteină. Cu toate acestea, după cercetări suplimentare, în 1929 a stabilit că glutationul este de fapt o tripeptidă compusă din acid glutamic, cisteină și glicină — concluzie confirmată și de cercetările independente ale lui Edward Calvin Kendall.

Distincții și recunoaștere:

• 1929: Premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie

• 1918: Royal Medal

• 1926: Medalia Copley

• 1934: Albert Medal

• 1935: Ordinul de Merit