Jurnal FM 
Radu Lupu (n. 30 noiembrie 1945, Galați, România – d. 17 aprilie 2022, Lausanne, Elveția) a fost un pianist și compozitor de origine română, stabilit în Marea Britanie și Elveția
#Postat de Carmen Vintu on noiembrie 30, 2021
Radu Lupu, CBE (Comandor al Ordinului Imperiului Britanic) (n. , Galați, România – d. , Lausanne, cantonul Vaud, Elveția) a fost un pianist și compozitor evreu–român, stabilit în Marea Britanie și Elveția. A fost unul dintre cei mai importanți pianiști ai vremii sale.
S-a născut la Galați, în familia avocatului evreu Meyer Lupu și a profesoarei Ana Gabor.
Radu Lupu ovaționat la un concert dat la Chicago Symphony Center pe 31 January 2010.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Lupu#/media/Fi%C8%99ier:Radu_lupu_at_chicago_symphony_orchestra.JPG
Studii
La vârsta de 6 ani începe să studieze pianul cu Lia Busuioceanu și la vârsta de 12 ani debutează cu un program complet de muzică compusă de el însuși. Urmează liceul la Galați. După absolvirea Școlii Populare de Artă din Brașov, își continuă studiile la București, cu Florica Musicescu și Cella Delavrancea.
La șaisprezece ani, în 1961, primește o bursă de studiu la Conservatorul din Moscova, unde va studia 2 ani cu Galina Eghiazarova, apoi cu Heinrich Neuhaus și, mai târziu, cu Stanislav Neuhaus.
Cariera artistică
În 1966, în perioada studiilor din Rusia, concertează la Moscova și Leningrad, și participă la Concursul de pian „Van Cliburn” de la Fort Worth, Texas, unde câștigă premiul I. Își reia studiile la Moscova și, înainte de finalizarea acestora, va câștiga încă două prestigioase premii I: la Festivalul Internațional „George Enescu”, în 1967, și la Concursul internațional de pian de la Leeds, în Marea Britanie, în 1969. În noiembrie 1969 debutează pe scena londoneză, înregistrând un mare succes. Despre interpretarea sa a Sonatei pentru pian Op.10 No.3 de Beethoven, Joan Chissell de la ziarul The Times scria:
| “ | [Radu Lupu] a adus pe scenă ceea ce părea o întreagă experiență de viață, cu alternanțele sale de dezolare și mândrie. Muzica nu ar putea fi niciodată mai apropiată de vorbire. | ” |
Cariera lui Radu Lupu continuă alături de cele mai prestigioase orchestre și cei mai mari dirijori ai lumii: în 1972 el cântă în SUA, la New York, cu Orchestra din Cleveland, dirijată de Daniel Barenboim, și cu Orchestra Simfonică din Chicago, sub bagheta lui Carlo Maria Giulini. Apoi face un turneu de doi ani prin America, cu Orchestra Filarmonică din New York. Ulterior întreprinde cu regularitate turnee în Europa și Statele Unite, dar și în Asia (în Israel și în China).
Premii
- Premiul I la Concursul internațional de pian Van Cliburn, ediția 1966
- Premiul I la Festivalul Internațional „George Enescu”, ediția 1967 (împreună cu Dan Grigore)
- Premiul I la Concursul Internațional de pian de la Leeds, ediția 1969
- Premiul Abbiati, acordat de Asociația Criticilor Italieni, în 1989
- Premiul Grammy, ediția 1995, pentru Cea mai bună înregistrare instrumentală a anului, cu Sonata în Si bemol major și Sonata în La major de Franz Schubert (la patru mâini, cu Daniel Barenboim)
- Premiul Edison, ediția 1995, pentru Cea mai bună înregistrare instrumentală a anului, cu sonate de Robert Schumann (Kinderszenen, Kreisleriana și Humoresque)
- Premiul Arturo Benedetti Michelangeli, ediția 2006
