Pe 25 februarie 1866, Mihai Eminescu debuta în poezie

Mihai Eminescu a cunoscut încă din perioada şcolarităţii un debut hotărâtor pentru destinul său literar. Se pare că între elevul cernăuţean şi patriotul cărturar Iosif Vulcan, directorul revistei Familia din Pesta s-a stabilit din prima clipă una din acele rare şi fericite afinităţi, de bun augur pentru literatura română.

„Mi-aduc şi acum aminte – scrie Vulcan – cum într-o dimineaţă de februarie primii o scrisoare din Bucovina, în care un tânăr – după cum scria – de 16 ani îmi trimetea nişte încercări literare. Era tânărul Mihai Eminovici. Armonia versurilor şi figurile-i plastice, considerând starea noastră literară de atunci şi îndeosebi etatea tânără a autorului, mă surprinseră şi deschisei cu plăcere coloanele mele acestui nou talent şi poet cu viitor. În entuziasmul meu, grăbii să prezint în numărul cel mai aproape publicului cetitor pe Eminescu, cu umătoarea notă redacţională: «Deschidem cu bucurie coloanele foii noastre acestui june numai de l6 ani, care cu primele sale încercări poetice ne-a surprins plăcut…“ „Nota de debutant“ apărea în numărul din 25 februarie/9 martie 1866, împreună cu poezia ,,De-aş avea“».

Ceea ce nu-i plăcu însă lui Vulcan fu numele cu terminaţie în ,,vici“. Fără să mai întrebe pe autor îl schimbă în Eminescu, dând astfel, fără să-şi dea seama, numele celui mai mare poet român.

E lesne de închipuit emoţia lui Eminesu, atunci când, deschizând nr. 6 al revistei, îşi văzu poezia şi nota şi citi la „Poşta redacţiunei“ aceste rânduri: „Cernăuţi, M. E. Şi corespondenţă am primi cu bucurie”. Acceptă fără cârtire noul nume, şi, mulţumind, întrebă pe redactor dacă mai putea trimite lucrări. În numărul 8 al revistei (15/27 martie 1866) apăru răspunsul la întrebare: „Cernăuţi, M. E. Vom primi toate cu bucurie, numai te rugăm ca, încât se poate, să scrii după ortografia ce o urmăm şi noi”.