Current track

Title

Artist


Părintele Ilie Cleopa (n. 10 aprilie 1912 – Sulița, Botoșani): „Ar trebui să fim cu Dumnezeu în toată clipa”

#Postat de on aprilie 10, 2022

Părintele Cleopa Ilie (n. 10 aprilie 1912 – Sulița, Botoșani – d. 12 februarie 1998, Neamț) este al cincilea copil din cei zece pe care i-a avut familia Alexandru și Ana Ilie. Părinții săi au fost un exemplu viu de trăire creștină, fiind iubitori de Dumnezeu, de biserică și de copii, iar casa lor era ca o biserică, după cum povestea Părintele Cleopa Ilie: „Aveam o cameră numai cu icoane. Un fel de paraclis. Acolo ne rugam. Iar la miezul nopții ne sculam, citeam la Psaltire și făceam sute de metanii. Apoi iar ne culcam”.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cleopa_Ilie#/media/Fi%C8%99ier:Padre_Cleopa_Ilie1.jpg

Părintele Cleopa Ilie s-a născut la 10 aprilie 1912 în comuna Sulița, județul Botoșani, primind din botez numele Constantin. În primele două luni după naștere, pruncul Constantin, viitorul Părinte Cleopa, era tot timpul bolnav. Neștiind ce să mai facă, mama lui s-a dus cu pruncul la vestitul duhovnic Conon Gavrilescu, de la Schitul Cozancea, care a sfătuit-o să dăruiască copilul Maicii Domnului. Atunci mama s-a închinat cu lacrimi la icoana Maicii Domnului, făcând trei metanii, și, căzând în genunchi, a zis plângând: „Maica Domnului, îți dăruiesc ție copilul acesta al meu, că este bolnav și plânge mereu. Fă ce știi tu cu el!”

Dupa ce a fost dăruit Maicii Domnului, pruncul Constantin s-a făcut sănătos și nu a mai fost bolnav de moarte toată viața sa. Iar părintele Conon a zis mamei sale că acest copil o să trăiasca cel mai mult dintre toți – iar cuvintele sale se vor dovedi adevărate.

Dorind de o viață duhovnicească mai aleasă,  cei trei fericiți tineri ai familiei s-au sfătuit să îmbrățișeze viața călugărească. Primul care a plecat la mănăstire a fost fratele Gheorghe, mai întâi la Cozancea, apoi la Sihăstria, unde a devenit monahul Gherasim. Apoi i-au urmat și ceilalți doi, Vasile și Constantin, în anul 1929. Pentru a fi închinoviat la Sihăstria, Părintele Cleopa Ilie a trebuit să aștepte trei zile la poarta mănăstirii, această ispitire canonică fiind rânduită de starețul Ioanichie Moroi.

Prima ascultare încredințată la mănăstire fratelui Constantin a fost păstorirea oilor. Acolo, în seninul nopților și în sânul curat al naturii, a învățat el tainele Sfintei Scripturi, a deprins cuvintele Sfinților Părinți și a practicat o curată viață călugărească.

În iulie 1937, rasoforul Constantin, luat sub mantie de bătrânul și blândul schimonah Proclu Popa, a devenit monahul Cleopa, fiind călugărit de egumenul Sihăstriei, Protosinghelul Ioanichie Moroi.
Bătrânul egumen, în vârstă de 82 de ani, era foarte bolnav. Nu mai putea sluji Sfânta Liturghie și cu greu spovedea și dădea sfaturi. În aceste condiții Părintele Cleopa Ilie este rugat să accepte funcția de locțiitor de stareț. Temându-se de o asemenea răspundere, Părintele Cleopa Ilie a cerut o lună de răgaz, să se roage și să se mai gândeasca. Astfel, trecând o lună de rugăciune și așteptare, având și binecuvântarea Părintelui Paisie, Părintele Cleopa Ilie a luat conducerea administrativă a obștii.

Noul egumen era foarte prețuit, atât de obștea schitului, cât și de credincioșii refugiați aici, întrucât era foarte evlavios, postea mult, era blând, îi îmbărbăta pe toți, și îndeosebi avea darul cuvântului, prin care călăuzea și hrănea duhovnicește pe fiecare.

Părintele Cleopa Ilie nu voia să primească hirotonia, căaci se temea de această mare răspundere înaintea lui Dumnezeu. Spovedindu-se la duhovnicul său și primind îndemnul de a primi preoția, Părintele Cleopa Ilie nu s-a mai împotrivit hirotoniei și așa, din ascultare, a fost hirotonit ierodiacon în ziua prăznuirii Sf. Arhidiacon Ștefan, 27 decembrie 1944, iar preot la 23 ianuarie 1945, când se prăznuiește Sf. Sfințit Mc. Clement; nu după mult timp a fost numit oficial egumen al Sihăstriei.

În acea perioadă se simțea nevoia unei reîmprospătări duhovnicești în multe mănăstiri din Moldova. Și cum adevărata viață călugărească, în duhul Sfinților Părinți, în post, rugăciune, dragoste, sărăcie și ascultare, ce se ducea la Sihăstria, și avântul și creșterea sa duhovicească atrăgea atenția oricui, iar vestea despre vrednicul ei păstor, Părintele Cleopa Ilie, ajunsese departe, Prea Fericitul Patriarh Iustinian a decis ca Sihăstria să ajute și alte mănăstiri. Astfel, în anul 1949, Părintele Cleopa Ilie este trimis ca stareț la Slatina, împreună cu un grup de 23 de părinți.

Șapte monahi bătrâni a găsit Părintele Cleopa Ilie la Mănăstirea Slatina. Foarte curând, slujbele de zi și de noapte au intrat în rânduială, spovedania a devenit săptămânală, s-a înființat o școală monahală pentru frați.

În 1952 Mănăstirea Slatina devenise un adevărat focar duhovnicesc. Părintele Cleopa Ilie avea acum sub supraveghere duhovnicească opt mănăstiri, pe lângă Mănăstirile Slatina și Sihăstria, cu schiturile lor Rarău și Sihla, se adăugaseră Mănăstirile Putna, Orata, Cămârzani, Râșca și Moldovița, în care se introdusese de asemeni rânduială ca la Sihăstria.

Datorită persecuțiilor din partea autorităților hotărăște să se retragă în pădure. În locul retragerii sale, Părintele Cleopa Ilie și-a găsit adăpost într-un bordei în pământ, făcut de un pădurar credincios, care îi și aducea, cam la o lună de zile, un rucsac de cartofi și ceva pâine uscată, pentru a putea supraviețui.

În 1954, Patriarhul Iustinian a obținut aprobare pentru cei doi nevoitori, Arsenie Papacioc și Părintele Cleopa Ilie, ca să nu mai fie persecutați și să vină la Patriarhie. Aici au stat câteva luni, și au fost trimiși la mai multe mănăstiri din jurul capitalei, pentru a spovedi și povățui pe calugări și pe maici. Apoi s-au reîntors la mănăstire, spre bucuria călugărilor și a credincioșilor.

Văzând situația grea datorită persecuțiilor din partea autorităților, Părintele Cleopa Ilie, îndemnat de Duhul Sfânt, s-a retras din nou, pentru a treia oară, în munții Moldovei, la mult iubita sa liniște.
Pe măsură ce treceau anii, toți așteptau reîntoarcerea Părintelui Cleopa. Însă el nu venea, gândindu-se că, dacă se va reîntoarce, va fi iarăși arestat. Totodată se deprinsese cu liniștea și cu neîncetata rugăciune, iar mângâierile Duhului Sfânt îi odihneau sufletul ziua și noaptea.

În anul 1964, Dumnezeu ne-a binecuvantat țara cu puțină libertate; în luna august au fost eliberați toți deținuții politici închiși de regimul comunist. Părintele Ioanichie Bălan a mers în taină la bordeiul Părintelui Cleopa și l-a rugat, în numele întregii obști și al tuturor credincioșilor, să revină la mănăstire.

După o lună de zile, timp în care s-a rugat lui Dumnezeu să-i arate voia Sa, Părintele Cleopa Ilie s-a întors definitiv în Mănăstirea Sihăstria la 29 septembrie 1964.

În toamna anului 1974, Părintele Cleopa Ilie, împreună cu un grup de părinți din Sihăstria și alți pelerini din țară au mers să se închine la Mormântul Domnului și la celelalte Locuri Sfinte.

La întoarcerea în țară, Părintele Cleopa Ilie a mărturisit unor ucenici că nu s-a simțit împlinit până nu s-a închinat la Mormântul Domnului și la Sfintele Locuri. După trei ani, în septembrie 1977, Părintele Cleopa Ilie, împreună cu alți părinți de la Mănăstirea Sihăstria, Părintele stareț, Arhim. Victorin Oanele, și Părinții Ioanichie Bălan și Vartolomeu Florea au plecat în pelerinaj la Sfântul Munte Athos, „Grădina Maicii Domnului”. Și acest pelerinaj l-a marcat profund pe Părintele Cleopa Ilie, și va povesti multor credincioși, ce vor veni la chilia sfinției sale, despre obștea Schitului românesc Prodromu din Sfântul Munte, despre nenumăratele icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului.

Ajuns acasă, la Mănăstirea Sihăstria, cu nețărmurită dragoste și jertfelnicie, s-a pus în slujba aproapelui, mângâind, povățuind, îndreptând, uneori mustrând și rugându-se pentru toți cei care veneau la sfinția sa, iubindu-i duhovnicește pe toți și tuturor dorindu-le din tot sufletul mântuire.

Întrucât Părintele Cleopa Ilie era un iscusit autodidact, la îndemnul unor ierarhi și teologi a scris mai multe cărți: Predici pentru monahi (Urcuș spre Înviere), Spovedania arhiereilor, Spovedania călugărilor, Spovedania preoților, Despre credința ortodoxă, Predici la praznice Împărătești, Predici la duminicile de peste an, Valoarea sufletului, Despre vise și vedenii, Minunile lui Dumnezeu din zidiri, Acatistier, Versuri către Maica Domnului, cât și alte broșuri și convorbiri duhovnicești de folos sufletesc și de apărare a dreptei credințe.

Mulți ani de zile Părintele Cleopa Ilie s-a bucurat de sănătate trupească, fiind binecuvântat de Dumnezeu cu un organism rezistent. Dar, după împlinirea vârstei de 70 de ani, se simțea tot mai obosit și suferind. Anii petrecuți în munți, ca și încercările prin care a trecut în perioada ateistă l-au marcat profund.

În mai 1998, având dureri mari, a acceptat cu greutate să meargă la control la Iași și a stat o săptămână, dar nu a acceptat sa fie internat, zicând: „Mă așteapt frații mei și mă pregătesc să merg la ei!”

Toate aceste suferințe l-au ținut pe Părintele Cleopa Ilie treaz, fiind mereu în așteptarea ceasului celui de pe urmă, cu gândul la Hristos și cu neîncetată rugăciune în inimă.

Către sfârșitul lunii septembrie, într-un asfințit de soare, Părintele Cleopa Ilie a cerut să se ducă în cimitir să vadă pentru ultima dată mormintele fraților săi, mormântul marelui stareț Ioanichie Moroi, mormântul duhovnicului său, ieroschimonahul Paisie Olaru și mormintele celorlalți părinți și duhovnici mai vârstnici decât el. La toate mormintele s-a închinat sprijinit de ucenici, a sărutat sfintele cruci și a rostit câte o sfânta rugăciune, zicând: „Rugați-vă și pentru Cleopa păcătosul, că iată mâine, poimâine, ne întâlnim înaintea lui Hristos!”

După mărturia ucenicilor, de duminică (29 noiembrie) seara până luni dimineața, timp de 11 ore, Părintele Cleopa Ilie a fost în răpire duhovnicească la cele cerești. În tot acest timp a stat pe scaun, nemișcat și fără a răspunde la întrebările ucenicilor.

Luni, 30 noiembrie, și marți, 1 decembrie, părintele a stat cu credincioșii și a dat sfaturi ca de obicei. Luni seara însă, în chip neobișnuit, Părintele Cleopa Ilie a început să-și citească rugăciunile dimineții, pentru că, deși nimeni nu știa, el se pregătea de călătoria către cele cerești. Marți, deși era foarte obosit, a primit pe toți cei ce au venit la dânsul. S-a culcat târziu, dând semne de mare oboseală. În cameră ardeau doar cele trei candele în fața icoanei Sfintei Treimi și una la icoana Maicii Domnului. Miercuri dimineața la ora 2:20, ucenicul său a auzit că părintele respira din ce în ce mai rar. Când s-a apropiat de el, părintele a răsuflat adânc și și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos. Astfel a plecat la cele cerești marele nostru duhovnic, arhimandritul Cleopa.

La sfârșitul slujbei de înmormântare, cântarea de biruință „Hristos a Înviat!” a umplut văzduhul, vestind credința tuturor că Părintele Cleopa Ilie (d. 12 februarie 1998NeamțRomânia ) a trecut din această viață la viața cea nepieritoare, devenind rugător pentru toți înaintea tronului Preasfintei Treimi.
Să nădajduim și noi, păcătoșii, că acolo, în lumina cea neînserată, unde se bucură veșnic împreună cu cei aleși ai lui Dumnezeu, nu ne va uita la sfintele lui rugăciuni, mijlocind pentru noi ca să ducem o viață bineplăcută Domnului și să-L slăvim și noi împreună cu toți aleșii Săi în veci. Amin.
Articolul complet aici: S-a întâmplat în 10 aprilie 1912

Opiniile cititorului

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *