Pär Lagerkvist, scriitor suedez

Pär Lagerkvist (n. 23 mai 1891, Växjö, Småland – d. 11 iulie 1974, Stockholm) a fost un important scriitor suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1951.

În prima parte a carierei, a fost influențat de curentele de avangardă, în special de cubism, dar în timp stilul său a evoluat spre un realism profund și simbolic. Scrierile sale, adesea alegorice, reflectă o critică vehementă la adresa dictaturilor, evocă ororile celui de-al Doilea Război Mondial sau explorează teme filozofico-religioase, toate marcate de o anxietate existențială profundă.

Sursa foto: https://sv.wikipedia.org/wiki/P%C3%A4r_Lagerkvist#/media/Fil:Lagerkvist.jpg

În anii 1910, Lagerkvist a fost activ și ca critic de artă. A fost unul dintre primii critici suedezi care au receptat pictura cubistă a lui Picasso, pe care a cunoscut-o în timpul unei vizite la Paris, în 1912. A scris despre noile tendințe artistice în publicații precum Ordkonst și Bildkonst, dar și articole cu tematică socialistă în ziarul Politiken.

Convingerile sale politice de stânga s-au menținut constante de-a lungul vieții. Erik Hjalmar Linder a remarcat că piesa Regele (1932) reflectă o viziune apropiată de marxism. După 1933, Lagerkvist a devenit un critic înverșunat al nazismului și al lui Adolf Hitler.

În 1940 a fost ales membru al Academiei Suedeze, iar în 1941 a primit titlul de doctor honoris causa în filosofie din partea Universității din Göteborg. Romanul său de debut, Människor (1912), a fost publicat când avea doar 21 de ani, deși mai târziu nu și-a dorit să fie identificat cu acea lucrare.

O temă centrală a operei sale este neliniștea omului secularizat în fața unei lumi lipsite de divinitate sau în fața unui Dumnezeu absent. Acest motiv este vizibil în mai multe lucrări, inclusiv în celebrul poem din volumul Ångest (1916), unde scrie: „Angoasa, angoasa este moștenirea mea…”. Romanele Baraba, Sibila și Moartea lui Ahasverus reiau această temă în forme narative dense și tulburătoare.

Lagerkvist a fost puternic influențat de filozofia existențialistă și este considerat una dintre cele mai importante figuri ale poeziei suedeze din secolul XX. Deși rareori a folosit versul liber, a păstrat o claritate discursivă în poezie și a cultivat o expresivitate intensă, apropiindu-se de limbajul biblic și de cel cotidian. Prin această abordare și prin temele sale, este considerat o voce esențială a modernismului suedez.

Premiul Nobel pentru Literatură i-a fost acordat „pentru forța artistică și originalitatea profundă cu care a căutat, în scrierile sale, răspunsuri la marile întrebări ale umanității.”

Lucrări importante:

• Människor (Oameni), 1912
• Ångest (Angoasa), 1916
• Det eviga leendet (Surâsul veșnic), 1920
• Onda Sagor (Povestiri amare), 1924
• Gäst hos verkligheten (Oaspete al realității), 1925
• Bödeln (Călăul), 1933
• Den knuina näven (Pumnii strânși), 1934
• Dvärgen (Piticul), 1944
• Barabbas (Baraba), 1950
• Sibyllan (Sibila), 1956
• Ahasverus död (Moartea lui Ahasverus), 1960
• Pilgrim på havet (Pelerin pe mare), 1962
• Det heliga landet (Pământul sfânt), 1964
• Mariamne, 1967

Traduceri în limba română:

• Baraba, traducere de Liliana Donose Samuelsson, Humanitas, 1996
• Piticul, traducere de Liliana Donose Samuelsson, Humanitas, 2003

Sursă imagine: Wikipedia – Pär Lagerkvist

Mai multe informații: Wikipedia – Pär Lagerkvist (RO)