Nicolae Cernescu, chimist și pedolog român

Nicolae Cernescu (n. 31 august 1904, Câmpulung – d. 26 aprilie 1967, București) a fost un chimist și pedolog român de prestigiu, membru titular al Academiei Române, recunoscut pentru contribuțiile sale esențiale în domeniul chimiei fizice și al științei solului. Studiile sale privind schimbul de cationi, chimismul pedogenetic și ameliorarea solurilor acide au marcat profund evoluția pedologiei românești.

Mai multe detalii

Nicolae Cernescu

Neculai – Operă proprie

Nicolae Cernescu

• CC0
• Fișier:Nicolae Cernescu.jpg
• Creată: 18 aprilie 2025
• Încărcată: 18 aprilie 2025

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Cernescu#/media/Fișier:Nicolae_Cernescu.jpg

Născut într-o familie de învățători, Cernescu a urmat școala primară în orașul natal, apoi liceul „Sf. Sava” din București, absolvind bacalaureatul la doar 17 ani. În 1925, a obținut licența în științe fizico-chimice la Universitatea din București.

După absolvire, a lucrat la Secția de Agrogeologie a Institutului Geologic al României, sub îndrumarea lui Teodor Saidel. În perioada 1929–1931, a studiat la Școala Politehnică Federală din Zürich, unde și-a susținut doctoratul în chimie sub coordonarea profesorului G. Wiegener.

A urmat o carieră universitară variată: a fost asistent, șef de lucrări, apoi conferențiar și, din 1948, profesor de pedologie la Institutul Agronomic „N. Bălcescu” din București. A activat până la finalul vieții în această instituție, influențând decisiv formarea specialiștilor în pedologie.

Nicolae Cernescu a fost una dintre personalitățile marcante ale celei de-a doua generații a școlii românești de pedologie, alături de figuri precum Nicolae Bucur și Grigore Obrejanu. A abordat tematici precum:

• schimbul de cationi în silicați;
• chimismul pedogenetic al solurilor;
• ameliorarea solurilor acide prin marnare;
• influența bioclimatului asupra formării humusului;
• dinamica potasiului și substanței organice în sol.

A introdus metode analitice moderne pentru evaluarea fertilității solurilor și a dezvoltat noi clasificări și denumiri ale tipurilor de sol, precum „podzolul humico-feriiluvial” și „solul brun de pădure eubazic”. De asemenea, a adus contribuții inovatoare în studiul genezei solurilor și a introdus corecturi la indicatori pedoclimatici folosiți la nivel internațional.

A fost considerat fondatorul cercetărilor de chimism genetic al solurilor, pornind cu studiul solului brun roșcat de pădure. A demonstrat că procesele de migrație a argilei și mineralizarea rapidă a materiei organice sunt esențiale în formarea acestuia.

Cernescu a publicat 69 de lucrări științifice valoroase, majoritatea realizate în colective de cercetare. Deși nu a redactat tratate sau monografii ample, impactul activității sale a fost considerabil. În 1973, la șase ani după moarte, lucrările sale au fost reunite în volumul Opere alese, devenit o referință în domeniul pedologiei.

Pentru activitatea sa, Nicolae Cernescu a primit numeroase distincții, printre care:

• Premiul Emil Racoviță al Academiei R.S.R. (1949)
• Premiul de Stat (1962)
• Ordinul Muncii clasa I (1964) și clasa II (1957)

A fost membru activ în organizații științifice naționale și internaționale, inclusiv președinte al Societății Internaționale de Știința Solului (1960–1964) și membru în comisii ONU.