Current track

Title

Artist


„Moara cu povești”. Starea de „Crăciun permanent”…
de Nicolae Uszkai, Brașov

#Postat de on decembrie 23, 2022

Motto: „Voi onora Crăciunul în inima mea şi voi încerca să păstrez acest sentiment tot anul.” –  Charles Dickens

 

Stimaţi cititori și dragi amici, astăzi vă propun, aici, la „Jurnal de Brașov”, la această „moară cu povești” de fiecare vineri, să „măcinăm” câte ceva, în căutare de povești faine. Astăzi, vă propun să „măcinăm” împreună câte ceva despre atmosfera Crăciunului, despre cum ne transformă sau nu această perioadă a sărbătorilor de iarnă și câte ceva despre caritate, bunătate și gânduri bune pentru cei din jur. Doresc să subliniez că sunt doar câteva gânduri în câteva rânduri, acum, în pragul Ajunului de Crăciun și puteți fi sau nu de acord cu mine, dar cred că multe dintre cele ce le voi zice pe aici se potrivesc cu viața noastră cea de toate zilele. Se spune despre noi, oamenii trăitori în arealul creștinătății că, de Crăciun, devenim mai buni. Practic, este perioada din an în care majoritatea dintre noi „îmbrăcăm” haina bunilor creștini și a smereniei, iar unii devenim, brusc, mai „bisericoși” și părem mai creștini. Față de alții, că-n „interior” fiecare știe ce și cum! Așa că, prin tradiție ori convingere, împodobim bradul, aprindem luminițele din brad, de pe casă, de pe stradă (uneori chiar de prin luna octombrie), intrăm „în cursa” după cumpărături și după mese îmbelșugate, degrabă dătătoare de crize biliare ori bahice.Totodată, facem cumva și ne mai aducem aminte de cei dragi, cumpărăm, oferim și primim daruri celor apropiați ori din partea acestora, cântăm colinde ori primim colindători, ne mai aducem aminte de niște rugăciuni…

Atmosfera „magică” a Crăciunului „ne prinde” pe majoritatea dintre noi în această perioadă a anului, iar gândul că putem petrece câteva zile libere în sânul familiei ori că explorăm posibilitățile turistice ale vieții moderne și plecăm hai-hui prin țară ori „pe afară” ne stimulează trăirile. Și este firesc ca bucuriile generate de sărbători să ne transforme viețile în „starea de sărbătoare”. Și tot ceea ce ne înconjoară informațional, comercial ori tradițional, contribuie intens la această stare, uneori chiar exacerbată de componenta mult prea comercială a societății moderne. Ce nu se pierde din sufletul omului care mai are valori la care să se raporteze? Cred că receptivitatea și bunătatea! Sau, cel puțin așa-mi place să cred! Pentru simplul fapt că acestea două sunt virtuți ale oamenilor cu valori. Așa că, fiind acum în pragul sărbătorilor de iarnă, fiecare din noi poartă în suflet (ori ar trebui să poarte) „lumina și magia” Crăciunului. Că o mărturisim sau nu, că toți o conștientizăm sau nu, aceasta este un timp al anului când ni se oferă ocazia să împărtășim emoții plăcute, urări de bine, chipuri mai senine, dar și ocazia de a împărți din ceea ce avem cu cei care au mai puțin ca noi. Pentru că, din păcate, există  prea multă lume în situația de a fi în starea numită îndeobște „în nevoie”. De multe ori m-am întrebat (și cred că foarte mulți dintre dumneavoastră ați făcut la fel) de ce bunătatea afișată de sărbători, pe cât poate fi de sinceră în inimile unora, pe atât de falsă în ale altora, este arătată public de unii doar de Paști și de Crăciun? Pentru că este evident că, în restul anului, mulți dintre „creștinii smeriți” (doar) de ocaziile acestea speciale uită de nevoia de umanitate, de compasiune pentru aproapele aflat în nevoie, de respect, toleranță și dragoste față de cei de lângă noi. De multe ori, imediat după sărbătorile de iarnă, după ce oamenii aruncă pe unde pot brazii dezbrăcați de poleială, în viața acestora și a multor altora, revine o senzație de goliciune sufletească, se transformă în oameni „de consum” și uită, pas cu pas, să fie buni. Că, altfel, nu s-ar fi pomenit vorba ceea românească destul de populară care estimează timpul în „unitatea de măsură” denumită „din Paști în Crăciun”!

Sincer, nu cred că lumea-nconjurătoare trebuie să fie într-atât de urâtă încât oamenii din jurul nostru să dea dovadă doar de „bunătate condiționată”, prilejuită de un eveniment anual anume. Și mai cred că bunătatea, esențială în ochii lui Dumnezeu (dar și a omenirii „luminate” după chipul și asemănarea Sa), este parte intrinsecă din natura umană și că trebuie s-o demonstrăm întotdeauna, nu doar de sărbători. Printre „actele de bunătate” pe care cred că trebuie să le manifestăm permanent, ca parte a speciei căreia ne place să-i zicem Sapiens, este unul care ne-ndeamnă să nu lăsăm pe nimeni să fie singur, mai ales de sărbători, pentru că atunci, cei singuri în viață simt că li se amplifică singurătatea mult peste puterea lor de „a duce”. Când scriu aceste rânduri, parcă pentru a-mi da o certitudine că nu scriu în van, aud/văd pe un post de televiziune, la o emisiune pe care o urmăresc destul de des, o melodie numită „Colindul celui fără de țară” pe versuri de Adrian Păunescu, în interpretarea maestrului Tudor Gheorghe și din care-mi permit să vă reamintesc câteva versuri:

„Orice-ai fi și unde te-ai tot duce,
Cât ai fi de rău și cât de bun,
Că mai crezi sau nu mai crezi în Cruce,
Cel mai greu îți este de Crăciun!
Când se strâng străinii pe la case,
Și lumini se-aprind în pomii lor,
Ți se face frigul frig în oase
Și de-acasă ți se face dor!
Bate vântul, bate dinspre țară,
Suflă-n răni cu sare și pelin,
Bate vântul și te-nchide-afară,
Rudele în vizită nu vin!

Merită s-ascultați această faină melodie! O găsiți oricând, la două click-uri distanță! Mulți dintre noi avem fie impresia fie certitudinea că, odată cu vârsta, entuziasmul și „magia” sărbătorilor încep să fie umbrite de alte lucruri, mai presante, mai importante ori mai necesare în „agenda” vieții! Cred că unul dintre cele mai faine moduri de a ne bucura este prin a face pe cineva să simtă, cu adevărat, ce înseamnă „spiritul Crăciunului”. Adică, să facem oricare dintre noi, să fie Crăciun pentru cineva! Și să păstrăm mereu, tot timpul anului, măcar o fărâmă din sentimentele autentice pe care le trăim de Crăciun. De aceea noțiuni ca „a iubi”, „a ierta„, „a dărui„ și „a face bine” nu sunt precum luminițele sau globurile ori beteala pe care le adunăm din brad odată ce Crăciunul s-a terminat și-ncepe anul următor. Ideea generică-n aceste zile este că sărbătoarea Crăciunului înseamnă lumină multă și strălucire, daruri împărțite între cei dragi ori apropiați, neapărat mese „în familie” şi petreceri alături de amici, însă condițiile economice din ce în ce mai precare fac ca multe dintre acestea să se estompeze sau să fie amânate pentru unii chiar pentru Crăciunul viitor. Ori altele viitoare, într-o speranță continuă de „mai bine”…Iar pentru unii contemporani de-ai noștri, să nu mai existe prin aceste „manifestări” pentru că, pur și simplu, starea materială nu le permite absolut nimic din „plăcerile” sărbătorilor de iarnă. Crăciunul, ca sărbătoare a bucuriei, aduce bucurii, dar poate aduce, în același timp, şi multă tristeţe din cauza vremurilor pe care le trăim.

Vremuri pe care unii, păcăliți de confortul în care ei trăiesc și dând dreptate zicalei care spune că „sătulul nu crede flămândului”, le consideră „magnifice”, „magice”, în „trenduri” moderne etc. Realitatea este că absolut totul s-a scumpit, da la o zi la alta, o realitate din ce în ce mai dură pentru foarte mulți români și care îi împiedică pe mulți dintre ei să se gândească „relaxat” și „magic” la sărbătorile de iarnă. Pentru foarte mulți, „magic” ar fi să poată așeza o pâine pe masă! Despre cozonaci, nici vorbă! Sau despre vreun brad de Crăciun…Din datele unui studiu social recent pe care le citeam zilele trecute, mi se releva faptul că unul dintre trei români „ar sări” peste Crăciunul din acest an, iar peste jumătate din familiile din mediul rural nu au avut un brad împodobit nici anul trecut și e puțin probabil să aibă și-n acest an vreunul. Studiul respectiv mai preciza că „mai mult, patru din cinci părinți se tem că nu vor putea să-și acopere costurile pentru încălzire în această iarnă. Situația este și mai gravă pentru bătrânii care au pensii extrem de mici. Cea mai mare parte din buget se duce către plata facturilor, a utilităților și pentru medicamente.” Cred că nu vă spun nimic nou, nu-i așa? La nivel european și pe la noi „pe acasă”, oamenii au început deja pregătirile pentru Crăciun, iar „spiritul sărbătorilor” aduce, de obicei, și intenția de a dărui și de a-i sprijini pe cei mai sărmani și care sunt mai puțin favorizați de soartă. Dar se pare că, din cauza dificultăților economice, din ce în ce mai mulți europeni devin mai reținuți (ca să nu zic, mai direct, zgârciți) când vine vorba de comportamentele de compasiune sau de empatia față de grupurile dezavantajate. Paradoxal, dintre toți europenii, conform studiului despre acre vă ziceam, românii rămân, totuși, cei mai generoși donatori de Crăciun, 26% dintre participanții la un sondaj spunând spus că vor dona și anul acesta de Crăciun, așa cum au făcut în anii precedenți, așa cum arată un alt studiu realizat recent de fintech-ul bancar Revolut printre utilizatorii săi. Același studiu mai zice că, totodată, 37% dintre români spun că ar putea sprijini financiar organizații neguvernamentale, dacă le-ar rămâne niște fonduri după cumpărăturile de sărbători. De asemenea, România a înregistrat cea mai mică rată de răspunsuri de genul Nu mă interesează să susțin organizațiile de caritate” – într-un procent de doar13%. Mult mai mic decât în țări „cu tradiție” democratică puternică și „puls economic” ce dă-n bogăție, de-a dreptul!

Nu doresc să fac vreo campanie „pro bono” pentru vreo organizație de caritate sau alta, dar știu foarte bine că există unele asociații care promovează Binele atât de sărbători cât și pe tot parcursul anului. Am avut șansa și cred c-o mai am să fiu aproape de acțiunile unora dintre acești veritabili „vectori ai binelui” în comunitate și pot spune, cu mâna pe inimă, că unii oameni pot, știu și doresc să promoveze Binele, în toate formele sale de manifestare. Știu din experiențele mele personale din Brașov că atât organizațiile caritabile precum și persoanele empatice și compătimitoare reprezintă o sursă de sprijin incontestabilă pentru cei defavorizaţi, pentru cei marginalizaţi social, pentru cei foarte bolnavi. Firește, în viață nu ne alegem familia sau locul în care ne naştem, dar putem decide ce să facem cu viața noastră pentru că suntem oameni și suntem definiţi de acţiunile noastre. Acțiuni care pot lumina zilele altora și care, privite dintr-o perspectivă chiar egoistă, ne pot face și nouă bine! De aceea, vă-ndemn, atunci când puteți, vreți și decideți, să faceți bine altora! Nu cred că inventez vreun concept filosofic atunci când afirm că actul de caritate este un act de bunătate, iar din ceea ce avem (mult ori puțin), e bine să-i ajutăm și pe ceilalți. Cred că înțelegem cu toții că dorinţa de a ajuta oamenii vine din dragostea și respectul față de umanitate, în general, atât faţă de alte persoane cât faţă de tine, ca persoană. Am fost pus de foarte multe ori, atunci când am fost implicat direct în organizarea unor evenimente caritabile, în situația de a a fi nevoit a răspunde chiar mai dur unor critici ciudate venite „de pe margine”. Adică de la oameni care nu s-ar fi implicat să ajute, dar criticau „la greu” faptul că dădeam de mâncare câtorva sute de oameni nevoiași și ne /mă criticau că încurajăm ne-munca! De aceea, repet ce am mai spus de multe ori pe „bulevardul virtual” de la „Jurnal de Brașov”: educația ne poate schimba ca societate, altfel suntem pierduți ca nație normală și vom rămâne doar o populație și mai puțin un popor! Educația ne poate face să acceptăm diferenţele dintre noi şi în loc să ne judecăm, să încercăm să ne acceptăm şi a să ne ajutăm unii pe alţii. Caritatea, în sine, subliniază bogăţia spirituală a fiecăruia, iar paradoxul fericit al acestei bogății constă în faptul că şi un om sărac poate să-și ajute semenii și nu este doar un atribut al oamenilor bogaţi. Mai ales atunci când este vorba de un act de bunătate lipsit de interes, acela pe care îl faci fără să aștepți absolut nimic ceva la schimb…Sunt unele fapte care nu cer bani pentru a le putea face din suflet, Ca, de exemplu, să zâmbeşti unui om care este supărat din diverse motive, să spui o vorbă bună cuiva care emană tristețe, să mulțumești pentru un gest minor, să citeşti ceva unui orb ori să-l ajuți să treacă strada, să vizitezi pe cineva care trăiește singur și să-l faci să-nțeleagă că mai există omenie etc. Nu-i așa că sunt lucruri mărunte? Da, pot părea mărunte, dar sunt la fel de importante ca multe altele care necesită bunuri materiale ori finanțări importante. „Să fii mai bun de Crăciun!”…Știm cu toții că aceasta este o afirmație care a devenit un clișeu, dar totuși, foarte mulți dintre noi suntem destul de preocupați de nevoile altora în preajma acestei sărbători.

Cum mai ziceam anterior, luminile, colindele, cadourile pe care ni le oferim unii altora, reuniunile de familie și mesele cu bunătăți, toate contribuie la ceea ce înseamnă atmosfera Crăciunului, dar nu trebuie să uităm că a face bine altora ne face și nouă bine. Citeam recent că foarte mulți neurologi recomandă actele de bunătate pentru a menține atât sănătatea fizică, dar și pe cea psihică. Mai mult, a face bine este considerată a fi chiar o metodă de vindecare. Neurologii respectivi făceau legătura între substanțele eliberate de creier în condițiile gesturilor binefăcătoare și starea noastră de bine! Așa că a face bine îți dă o stare de împlinire, de fericire. Este evident că omul a fost făcut „să funcționeze bine” doar prin bunătate și generozitate și nu în răutate, în ură, în dușmănie, necinste și corupție. Dar, Crăciunul va trece, la fel și Paștile următor și așa mai departe și am putea, totuși, să ne propunem să fim mai buni zi de zi și nu doar cu ocazia marilor sărbători, cu privirea ațintită pe calendar. De aceea, printre altele, vă recomand să faceți o scurtă căutare pe „amprentele virtuale” (site și pagină de Facebook) ale Fundației „Bucuria Darului” din Brașov ori ale „Pegas Delivery” din Brașov, ca să dau doar câteva exemple de ceea ce înseamnă a ști și a putea face bine celor nevoiași din jur pe tot timpul anului…

Privind dincolo de „magia” și agitația sărbătorilor, vă recomand, dragi amici, să nu uitați să dăruiți! Până și cele mai mici gesturi de bunătate pot schimba ziua sau zilele cuiva și puteți aduce „spiritul Crăciunului” mai aproape de cineva cu mai multă ușurință decât se crede la prima vedere. Ne putem uita la „eternul” film cvasi-protevist „Singur acasă” dar n-are prea mult farmec dacă ne uităm la el singuri…Fie că vorbim de darurile pregătite cu mult timp înainte, fie că vorbim de un gest mic sau de unul măreț, fiecare dintre noi trebuie să-și aibă locul în inima cuiva. De aceea, de Crăciunul acesta și toate zilele ce vor urma, vă îndemn să fiți buni, atât cu voi înșivă cât și cu cei din jur. Ce să mai dăruiți oamenilor ce vă-nconjoară? Cred că ar fi bună mai multă atenție, un pic de timp dedicat celor apropiați, un pic de iubire, orice, dar să fie din inimă. Altfel, sărbătoarea voastră va rămâne doar o poleială de staniol rămasă-n brad după ce bomboana din pom a fost mâncată! Și ar mai fi ceva pe care-ndrăznesc a vă-ndemna să faceți: iertați! Ce cadou mai frumos ai putea oferi ori primi de sărbători, dacă nu iertare din partea celor cărora le-ai greșit sau ți-au greșit? Mereu ne bucurăm să sărbătorim împreună iubirea. Că ne place să recunoaștem ori nu, acesta este un adevăr! Chiar dacă unii mai pozează în „duri” ai sorții! De Crăciun, luați o pauză de la grijile zilnice care vă apasă și prețuiți iubirea pe care o purtați celor apropiați! Pentru c-ar fi bine să „recepționăm” Crăciunul ca fiind un sentiment, nu doar o sărbătoare-n calendar!

Pentru astăzi, am terminat cu „măcinatul” la „moara cu povești”, dorindu-vă un Crăciun liniștit, cu pace și bucurii! Și v-aștept la următoarea întâlnire de săptămâna viitoare. Până atunci vă doresc să v-aducă Cel de Sus doar ceea ce nu ați avut bun până acum! Repet ce zic de mult timp pe aici: e o urare de prin Maramureșul istoric de unde-mi trag eu rădăcinile! Și cred că poate fi valabilă peste tot unde se-nțelege vorba românească! Să vă fie bine!

Gânduri bune tuturor!

Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai

 

Surse, surse foto și lecturi suplimentare:

https://www.bursa.ro/studiu-revolut-ce-bugete-au-pregatit-romanii-si-europenii-pentru-luna-cadourilor-47544842

https://www.euronews.ro/articole/studiu-cei-mai-multi-dintre-romani-vor-calatori-de-craciun-cum-stau-la-capitolul

https://www.mvphotography.ro/sedinta-foto-de-craciun/

https://pixabay.com/ro/photos/cr%c4%83ciun-lumini-natura-tem%c4%83-decor-2547356/

https://blogdecalatorie.ro/targ-craciun-brasov/

https://bucuriadarului.ro/

 


Opiniile cititorului

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *