Maria Callas, cântăreață de operă americană, de origine greacă

Maria Callas (n. 2 decembrie 1923, New York City, SUA – d. 16 septembrie 1977, Paris, Franța) a fost o soprană de renume internațional, de origine greacă, considerată una dintre cele mai emblematice și influente cântărețe de operă din secolul XX. Prin vocea sa excepțională și versatilitatea dramatică, Callas a revitalizat repertoriul de coloratură clasică în anii 1950.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_Callas#/media/Fi%C8%99ier:Maria_Callas_1958_fullpng.png

Născută în New York, Callas era fiica imigranților greci Evangelia („Litsa”) și George Kalogeropoulos, nume ulterior schimbat în Callas. De la o vârstă fragedă, a demonstrat un talent deosebit pentru muzică, însă a resimțit presiunea exercitată de mama sa, care o forța să cânte. Deși talentată, Maria se simțea umbrită de sora ei mai mare, pe care credea că mama sa o prefera. Într-un interviu din 1956, Callas a mărturisit că s-a simțit deseori respinsă și neapreciată în copilărie.

Viața de familie a fost marcată de conflicte, iar după ce părinții ei s-au despărțit, Maria s-a mutat împreună cu mama și sora ei la Atena. Aici, a început să studieze la Conservatorul Național și apoi la Conservatorul din Atena sub îndrumarea sopranei Elvira de Hidalgo. În 1942, și-a făcut debutul profesional interpretând rolul principal în opera Tosca de Puccini, primind laude din partea criticii.

În 1945, Callas s-a întors în Statele Unite, dar adevărata ascensiune a carierei sale a avut loc în 1947, când a debutat în Italia, în opera La Gioconda. Sub îndrumarea dirijorului Tullio Serafin, a evoluat rapid, debutând pe marile scene din Veneția, Torino, Roma și Buenos Aires. Succesul său a dus la atribuirea supranumelui „La Divina” datorită vocii sale impresionante și a simțului dramatic excepțional.

Callas a jucat un rol central în renașterea operei de bel canto, interpretând lucrări de Bellini și Donizetti, care fuseseră eliminate din repertoriile standard. În 1950, și-a făcut debutul la faimoasa Scala din Milano, iar în 1954 a debutat în America, la Lyric Opera din Chicago, urmat de un succes răsunător la Metropolitan Opera din New York. Înregistrările sale au devenit rapid foarte populare, consolidându-i statutul de una dintre cele mai mari cântărețe de operă din toate timpurile.

Până la sfârșitul anilor 1950, Callas a început să se confrunte cu probleme vocale, atribuindu-le pierderii greutății dramatice din 1954 și uzurii cauzate de rolurile solicitante. Deși și-a redus aparițiile scenice, a continuat să capteze atenția publicului, iar în 1964 a avut ultima sa reprezentație operatică în Tosca la Covent Garden, Londra. După aceasta, a jucat în filmul Medea (1969) regizat de Pier Paolo Pasolini.

În anii 1970, Callas s-a retras din activitate, predând cursuri de operă la Juilliard și susținând un turneu final de concerte în 1973-1974. Până la pensionare, a interpretat peste 40 de roluri și a înregistrat mai mult de 20 de opere complete.

Maria Callas a fost adesea în atenția publicului și din cauza vieții ei personale tumultuoase. În 1949, s-a căsătorit cu Giovanni Battista Meneghini, un industriaș italian, care a devenit și managerul său. În 1959, l-a părăsit pe Meneghini pentru Aristotel Onassis, magnatul grec, relația lor fiind îndelung mediatizată. După ce Onassis s-a căsătorit cu Jackie Kennedy în 1968, Callas s-a retras treptat din viața publică.

Maria Callas a murit la Paris în 1977, la vârsta de 53 de ani, din cauza unui atac de cord. A rămas în memoria colectivă ca una dintre cele mai mari voci ale operei, inspirând numeroase cărți, filme și producții teatrale, precum piesa Master Class de Terrence McNally și filmul Callas Forever (2002) regizat de Franco Zeffirelli. În 2024, un alt film biografic, Maria, o va avea în rolul principal pe Angelina Jolie.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Maria-Callas