Marc Aureliu, împărat roman și filosof stoic

Marc Aureliu (în latină Marcus Aurelius, n. 26 aprilie 121 d.Hr., Roma – d. 17 martie 180 d.Hr., Vindobona, azi Viena) a fost împărat al Imperiului Roman între anii 161–180 d.Hr., ultimul mare reprezentant al filozofiei stoice și membru al dinastiei Antoninilor. Născut Marcus Annius Verus, a fost adoptat de împăratul Antoninus Pius, primind numele Marcus Aelius Aurelius Verus. Ca împărat, a purtat titulatura Marcus Aurelius Antoninus Augustus.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Marc_Aureliu#/media/Fișier:Marcus_Aurelius_Louvre_MR561_n02.jpg

Marc Aureliu s-a născut la Roma, într-o familie nobilă. La dorința împăratului Hadrian, a fost adoptat de Antoninus Pius, care i-a devenit tată adoptiv și mentor. În anul 145, Marc Aureliu s-a căsătorit cu fiica adoptivului său, Annia Galeria Faustina (Faustina cea Tânără). Un an mai târziu, a fost asociat la domnie, iar în 161 a devenit împărat alături de Lucius Verus, fratele său prin adopție.

Domnia lui Marc Aureliu a fost marcată de crize militare și sociale. A trebuit să înfrunte invazii în Apus din partea triburilor germanice și britanice, iar în Orient, în 165, parții au atacat provinciile romane. Sub conducerea generalilor Statius Priscus și Avidius Cassius, romanii au cucerit orașele Seleucia și Ctesifon, dar trupele au adus cu ele o epidemie de ciumă devastatoare.

În nordul imperiului, Marcomanii și Sarmații au amenințat grav frontierele. Marc Aureliu a condus personal campaniile militare între 169–175. În 175, generalul Avidius Cassius s-a autoproclamat împărat, dar a fost ucis înainte ca o confruntare directă să izbucnească. În timpul vizitelor sale în Orient, Marc Aureliu a fost profund afectat de moartea soției sale, Faustina.

Revenit la Roma, a sărbătorit victoria împotriva barbarilor și l-a asociat la conducere pe fiul său, Commodus. Dar în 177, din nou s-a văzut nevoit să intervină militar pe frontul dunărean. A murit în 180, în timpul acestor confruntări, la Vindobona (azi Viena), în urma unei boli infecțioase.

Marc Aureliu a guvernat în spiritul cooperării cu Senatul și a promovat reforme administrative și juridice. A înființat școli, spitale și orfelinate. Totodată, în timpul său au avut loc persecuții împotriva creștinilor, dintre care cea mai notabilă este cea din 177, la Lugdunum (Lyon).

Educația sa a fost una aleasă: a studiat retorica greacă și latină cu maeștri renumiți, precum Herodes Atticus și Fronto, cu care a avut o bogată corespondență. A fost influențat de mari gânditori stoici, precum Epictet, Apollonius din Calcedon și Sextus din Cheroneia.

Opera sa Ta eis heauton (în greacă „Către sine însuși”), cunoscută mai târziu sub titlul Meditationes (Meditații), cuprinde 12 cărți de reflecții morale, scrise în limba greacă. Ele exprimă convingerea că o viață trăită în acord cu natura și virtutea aduce echilibru, liniște sufletească și sens. Marc Aureliu accentuează importanța prezentului, acceptarea morții ca parte firească a naturii și slujirea binelui comun.