Current track

Title

Artist


„Oameni care au fost”.  Lucian Blaga și „mirabila sămânță”…
de Nicolae Uszkai, Brașov

#Postat de on mai 9, 2024

Motto: „Câteodată, datoria noastră în fața unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim așa de mult, încât să-l prefacem într-un mister și mai mare” – Lucian Blaga

Stimați amici, ca de obicei în zilele de joi, la jurnalfm.ro și „Jurnal de Brașov”, la rubrica „Oameni care au fost”, vă reamintesc că vă îndemn să ne mai amintim una-alta despre personalități care au marcat istoria, viața și cultura nației noastre. Reiterez, ca în fiecare joi, ideea în care această rubrică „funcționează”: aceste gânduri în câteva rânduri nu sunt și nu se doresc a fi biografii pline de vreun „ștaif” academic ori de vreo „prețiozitate” oarecare, ci se doresc a fi doar niște simple rememorări în scurte povești ale vieții unor oameni care au reprezentat un sâmbure trainic al devenirii nației române prin cele ce-au înfăptuit în viața lor!  Astăzi, vă propun să ne aducem aminte, în câteva fraze, despre o „mirabilă” existență a unui om deosebit născut în apropiere de Alba Iulia și căruia viața i-a dat ocazia să poarte numele de Lucian Blaga. Lucian Blaga a fost și este considerat de mulți ca fiind cel mai original filosof român și poate cel mai mare poet al secolului al XX-lea. Totodată, mai este creditat ca fiind, poate, cea mai mare personalitate creatoare a secolului al XX-lea. De-a lungul vieții sale, el a fost eseist, filosof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat. Peste toate, în spatele unui geniu de necontestat, el a fost un om care „a trăit intens, a iubit, a suferit și a luat-o de la capăt, a fost dezamăgit și a murit prea devreme”.

De ce am ales să vă amintesc azi despre Lucian Blaga? Pentru că, legat de calendarul acestei săptămâni,el este „legat” de prima decadă a lunii mai, atât în ceea ce privește data nașterii cât și în ceea ce privește data decesului.Astfel, la data de 6 mai1961, a trecut la cele veșnice Lucian Blaga, poet, dramaturg, filosof şi eseist, traducător, jurnalist, profesor universitar şi diplomat român; membru titular al Academiei Române din anul 1936 (născut la 9 mai1895, Lancrăm, lângă Sebeş, comitatul Sibiu și decedat la Cluj). Personalitate impunătoare şi polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate. Ca sã înţelegem mesajul și fundamentul operei sale, trebuie sã îi înţelegem şi personalitatea de excepție, pentru că, pânã la urmã, avem de-a face cu o anume tip de personalitate capabilă a răspunde la problemele existenței umane. Dar, peste toate, ce ne oferã Blaga are un aer de dincolo de timp, un caracter impersonal, de unde apare și senzaţia de scriere speculativă, de sorginte pur filosoficã. Din scrierea sa nu i se poate deduce biografia, şi totuşi experiențele personale i-au influențat opera. Procesul sãu de formare în toate domeniile în care a excelat a fost unul foarte original și merită âsă vedem câteva repere ale existenței sale. Lucian Blaga se naşte la 9 mai 1895 în satul Lancrãm, fiu de preot. Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoţi, fiul lui Isidor Blaga şi al Anei (născută Moga) Tradiţia ecleziasticã nu a fost strãinã nici de familia mamei sale, Moga, care a dat chiar şi un episcop al Sibiului, pe Vasile Moga. Tatãl sãu, deşi preot, a fost un fel de „liber cugetãtor„ cu preocupãri largi. Copilãria lui Blaga îi va rãmâne mereu întipãritã în suflet, acesta transcriind amintirea peisajului pãstoresc într-o manierã miticã. Copilăria lui Lucian Blaga în satul natal, alături de ceilalţi opt fraţi ai săi, a fost dominată de curiozitate, în primul rând spre natură, jocuri, dar şi poveşti, spuse cu precădere de figura maternă, al cărei glas părea că vine „dintr-o a patra dimensiune a spaţiului“. Lumea satului căreia i-a făcut mereu apologia, era primordială pentru cel care, ani mai târziu, avea să îşi intituleze discursul de primire în Academia Română „Elogiul satului românesc“. Dacă în copilărie, satul era „o zonă de minunate interferenţe“, în care „realitatea cu temeiurile ei palpabile se întâlnea cu povestea şi cu mitologia biblică“, la maturitate reprezenta „o prezenţă nemuritoare“, „singura prezenţă încă vie“ şi „unanimul nostru înaintaş fără de nume“.

Copilăria sa a stat, după cum mărturiseşte chiar Blaga, „sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului”, viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani. Primele clase de școală le-a urmat la Sebeş, la şcoala primară germană (în perioada anilor 1902-1906), după care a urmat  cursurile de la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov (în perioada1906–1914), unde activa ca profesor ruda sa, Iosif Blaga, autorul primului tratat românesc de teoria dramei. După cum mărturisea mai târziu, încă de pe băncile liceului, el s-a familiarizat cu opera lui Friedrich Schiller. Blaga a debutat în ziarele arădene „Tribuna”, cu poezia „Pe ţărm” (1910), şi în „Românul”, cu studiul „Reflecţii asupra intuiţiei lui Bergson” (1914). După ce tatăl său a decedat, familia sa se mută din Lancrăm la Sebeş în anul 1909. În anul 1911, el călătoreşte în Italia, unde îşi petrece timpul în librării, căutând cărţi de filosofie, şi vizitând vestigiile istorice ale acestei ţări. Mai apoi, a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu şi Oradea în perioada 1914–1916, cursuri pe care le-a finalizat cu diplomă de licenţă în anul1917. A studiat, de asemenea, filosofia şi biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 şi 1920, obţinând titlul de doctor în filosofie. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care îi va deveni soţie. El a revenit în ţară în ajunul Unirii celei mari. În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitase și Viena, unde descoperă expresionismul. După revenirea în țară, el publică la Sibiu, în 1919, placheta de versuri „Poemele luminii” (reeditată în acelaşi an la Cartea Românească, în Bucureşti), precum şi culegerea de aforisme „Pietre pentru templul meu”. Prima sa dramă, „Zamolxe”, îi apare în ziarul „Voinţa” (1920), iar în volum în 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. Academia Română îi decernează „Premiul Adamachi” pentru debut (1921). Universitatea din Cluj îi premiază piesa „Zalmoxe” (1922). Totodată, i se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauţeană „Die Brucke” (1922) (Podul). În perioada 1924-1925, locuieşte în Lugoj. În publicistică, a fost redactor la ziarele „Voinţa” şi „Patria”, membru în comitetul de direcţie al revistei „Cultura”, colaborator permanent la publicaţiile „Gândirea”,  „Adevărul literar şi artistic” şi „Cuvântul”. După Dictatul de la Viena, el s-a aflat în refugiu la Sibiu, însoţind Universitatea din Cluj (1940–1946).

Lucian Blaga a conferenţiat la Facultatea de Litere şi Filosofie din Cluj în perioada 1946–1948. El a avut un rol major și în formarea tinerilor care făceau parte din „Cercul literar de la Sibiu” şi o mare influenţă asupra lui Ion Desideriu Sârbu, cel care va deveni mai apoi, „modelul” personajului Victor Petrini din „Cel mai iubit dintre pământeni” al lui Marin Preda. În anii de început ai perioadei interbelice, el s-a dăruit cauzei presei româneşti din Transilvania, fiind redactor la revistele „Cultura” din Cluj şi „Banatul” din Lugoj. Merită amintit că a fost ales membru al Academiei Române în anul 1937, iar discursul său de recepţie şi l-a intitulat „Elogiul satului românesc”. Mai apoi, în anul 1939, Lucian Blaga a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, universitatea fiind mutată temporar la Sibiu în anii care au urmat Dictatului de la Viena (în perioada1940–1944). La Sibiu, Lucian Blaga redactează, începând cu anul 1943, revista „Saeculum”, revistă care a apărut pentru o perioadă de un an. Lucian Blaga a activat ca profesor universitar până în 1948, atunci când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră, în „spiritul” vremurilor de „cizmă pe gâtul nației române” aplicată de bolșevicii veniți călare pe tancurile sovietice. Motivul „epurării” sale era, firește, de natură politică. Mai concret,  se pare că Lucian Blaga a refuzat „invitaţia” noului regim care se înstăpânea brutal peste România de a conduce Partidul Naţional Popular, un partid-satelit al Partidului Comunist (sau PMR cum se numea atunci). Împreună cu Blaga au fost înlăturaţi atunci şi conferenţiarul şi discipolul său, Ion Desideriu Sârbu, dar şi profesorii universitari Liviu Călin şi Nicolae Mărgineanu. Anterior, Blaga activase, după cum se știe, și în diplomația română. Astfel, în anul 1926, el a intrat în diplomaţie, ocupând succesiv posturi de ataşat cultural la legaţiile României din Varşovia, Praga, Lisabona, Berna şi Viena. În acest context, merităp să amintim că a fost ataşat şi consilier de presă la Varşovia, Praga şi Berna (1926–1936), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1936–1938) şi ministru plenipotenţiar al României în Portugalia (1938–1939). Revenind la perioada „epurărilor”, din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, Lucian Blaga a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf, iar, mai apoi, a devenit cercetător la Institutul de Istorie şi Filosofie (în perioada anilor1949–1951). După aceasta, a fost și bibliotecar-şef (în perioada1951–1954) precum şi director-adjunct (în perioada1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei Române. „Spiritul” vremii „obsedantului deceniu” al anilor 50 face să nu îi mai sunt publicate volumele, iar el a preferat să se ocupe mai ales de traduceri. În această perioadă, el a finalizat traducerea piesei „Faust” de Goethe, iar în 1958, apare primul volum din „Opere” de G.E. Lessing în traducerea lui Lucian Blaga. El a tradus, de asemenea, mulți poeţi germani clasici şi moderni. Poeziile scrise de el în această perioadă au ajuns a fi pulblicate doar postum. Merită amintit faptul că, tot în această perioadă mai „neagră” a scris romanul cu tentă autobiografică „Luntrea lui Caron”, roman publicat, de asemenea, postum.

Aș dori să adaug faptul că viața literară a lui Lucian Blaga a fost una extrem de prolifică (dar și influentă, în același timp) în peisajul cultural și literar românesc. Blaga a trăit și a „produs” literatură într-o perioadă marcată de schimbări semnificative în literatura română și a contribuit efectiv la consolidarea modernismului și a gândirii filosofice în acest context. În poezie, Lucian Blaga a fost, așa cum spun criticii literari, un exponent important al modernismului în poezia românească, el aducând în poezie un limbaj poetic bogat, simbolism și imagini puternice. Merită subliniat că întreg ciclul său de poezii „Poemele luminii” este, practic, o explorare profundă a naturii, divinului și a existenței umane. În ceea ce privește arta dramatică, Lucian Blaga a scris multe piese de teatru care au avut un impact remarcabil în teatrul românesc. Piesele sale, cele precum „Meșterul Manole” și „Ziua de după” au fost puse în scenă cu succes și au explorat, în esență, teme precum creația artistică, libertatea și dilemele umane. În ceea ce privește raportul filosofie și literatură, trebuie amintit mereu că Lucian Blaga a fost unul dintre cei mai importanți filosofi-literari care au trăit și activat vreodată în România. În esență, lucrările sale filosofice (de exemplu „Trilogia culturii” și „Eonul dogmatic”) au fost influențate primordial de gânditori de marcă precum Martin Heidegger și Friedrich Nietzsche. Lucian Blaga  a combinat gândirea filosofică cu exprimarea artistică într-un mod unic. Majoritatea criticilor care contează au spus că opera lui Blaga este adesea caracterizată prin simbolism și misticism și că el a folosit simboluri și imagini pentru a explora aspecte profunde ale existenței umane și a adus în literatură o dimensiune mistică și spirituală. Prin tot ceea ce a creat, Lucian Blaga a influențat generații de scriitori și filosofi români și a lăsat o amprentă deosebit de puternică în cultura literară a țării. Opera sa  a fost studiată și continuă să fie studiată și interpretată în contextul literaturii și filosofiei românești, iar ideile și creațiile sale rămân „peren” relevante și astăzi. Lucian Blaga a fost cunoscut ca un mare taciturn, dar dacă încercă, să căutăm mai adânc în documentele care scriu despre Blaga, putem afla că a fost un poet care a avut mai multe muze. Relevantă este, în acest context, mărturisirea Corneliei Blaga, cea mai mare dragoste a sa: „L-au mângâiat multe femei. Toate le-am înţeles, dar în braţele mele a murit. (…) Nicio soţie a unui mare creator – cum a fost Lucian – nu poate avea pretenţia de-a face să-i vibreze lira până la sfârşitul vieţii. Mie îmi aparţin „Poemele luminii” şi alte câteva poezii din volumele ulterioare. L-am înţeles perfect pe Lucian şi arta lui. Chiar dacă uneori n-a fost uşor… Dacă aş fi poetă, aş spune că am constituit o constelaţie, fireşte terestră. Numai că în jurul ei s-au ivit alte stele, care au luminat zarea poetului în căutarea de comori ale vieţii şi lumii. Repet, am înţeles realitatea situaţiei, şi locul din mijlocul iniţialei constelaţii neştirbit a rămas”! Frumoase cuvinte și deșteaptă femeie!

Lucian Blaga a trecut la cele veşnice în ziua de 6 mai 1961, în Cluj și a fost înmormântat în ziua sa de naştere, cea de 9 mai, în cimitirul din Lancrămul natal, din apropierea Albei Iulia. Merită amintit și faptul că, în anul 1956, Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte şi de criticul Basil Munteanu pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Unele surse afirmă că că ideea aceasta ar fi pornit chiar de la Mircea Eliade. Cei doi menționați anterior nu locuiau în România, Rosa del Conte era autoarea unei cărţi despre Eminescu, iar Basil Munteanu locuia la Paris, unde trăia în exil din motive politice. Din păcate, în „îngustimea”  de gândire a vremurilor, autorităţile comuniste nu au sprijinit în vreun fel acest demersi, pentru că Blaga era considerat un filosof idealist, nociv pentru „omul nou”, iar poeziile aale au fost interzise până la ediţia care i-a apărut în 1962, fiind îngrijită de George Ivaşcu. Ulterior propunerii publice, Rosa del Conte a recunoscut că paternitatea ideii îi aparţine lui Mircea Eliade, cel care publicase la moartea lui Lucian Blaga, în 1961, un emoţionant necrolog intitulat „Tăcerile lui Lucian Blaga”. Într-un interviu din mass media în anul 2013, mai precis în „Adevărul”, fiica sa, Dorli Blaga, declara faptul că, la vremea respectivă, ministrul Culturii era Constanţa Crăciun, care nu a acceptat să îl sprijine pe tatăl ei în faţa Comitetului de la Stockholm, dar şi faptul că „s-a făcut şi o oarecare contra-propagandă, condusă de Zaharia Stancu în urma unui turneu în ţările nordice. Asta e. Juan Ramón Jiménez, scriitorul spaniol căruia i s-a dat premiul, trăia în exil, nu era în Spania lui Franco“.

Lucian Blaga și „mirabila sămânță”...

Lucian Blaga și „mirabila sămânță”…

Indiferent de funcţiile pe care el le-a ocupat de-a lungul timpului, despre Lucian Blaga un lucru este sigur ca lumina zilei, anume că el nu îşi dorea nimic altceva decât să trăiască în lumea literelor. Iar pentru aceasta se pare că a fost nevoit să facă un compromisuri, un adevărat „pact cu diavolul”, în condițiile în care regele Carol al II-lea l-a împins în lumea politicii, fapt pentru care avea să sufere, practic, până la moarte. Ceea ce îl preocupa cel mai mult pe cel care avea să devină unul dintre cei mai importanţi filosofi români ai secolului trecut era doar opera sa, el nefiind simpatizantul vreunei mişcări politice. Chiar dacă anterior avusese niște posturi în diplomație, de-abia în aprilie 1938, Blaga a reuşit să ajungă diplomat „cu acte-n regulă”, în adevăratul sens al cuvântului, el fiind atunci „Trimis extraordinar şi Ministru plenipotenţiar al României în Portugalia”, unde a activat până în martie 1939.

Pe de altă parte, chiar dacă s-a declarat structural ca fiind un om apolitic, Lucian Blaga, prin funcţiile pe care le-a deținut, era la curent și conectat cu mişcările politice în ţările în care se afla, dar şi cu ceea ce se petrecea în România. Referitor la implicarea lui Blaga în viaţa politică a țării noastre aflate în plină schimbare a început odată cu primirea sa ca membru al Academiei Române, în ziua de 5 iunie 1937, atunci când chiar regele Carol al II-lea l-a salutat şi l-a elogiat printr-un discurs. Drept urmare, regele Carol al II-lea l-a implicat pe scriitor în viaţa politică, la sfârşitul lui 1937, numindu-l, drept tehnocrat, în guvernul Goga-Cuza. Scriitoarea Marta Petreu, autoarea volumului „Blaga, între legionari şi comunişti“, o excelentă biografie a lui Blaga, a explicat într-un interviu din „Adevărul“ de ce Blaga nu putea să-l refuze pe rege: „El era pur şi simplu un funcţionar al statului român, atunci consilier de presă la Berna, visând, încă din 1919, fără să reuşească, să ajungă profesor la Universitatea din Cluj. Cu o lună şi ceva înainte de a fi numit în acest guvern, Blaga fusese foarte afectat că Universitatea din Cluj a anulat ţinerea unui concurs de ocupare de post la care el era înscris. Prin cuvântarea sa, regele l-a consacrat pe Blaga drept cel dintâi reprezentant al literaturii noi, create în timpul domniei sale. Totodată, extraordinara cuvântare anunţa despărţirea culturii noastre de vechile curente literare, cum ar fi poporanismul şi sămănătorismul. Prin elogiile pe care i le-a adus lui Blaga, regele a transformat primirea lui la Academie într-un triumf nemaivăzut. Asta, sigur, a stârnit resentimente, Iorga şi Rădulescu-Motru n-au putut să îl ierte în veci pe Blaga pentru onorurile pe care i le-a adus regele“.  Firește că Lucian Blaga a rămas în „vizorul” lui Carol al II-lea, cel care-l numise „Trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar în Portugalia”, în perioada 1 aprilie 1938- 1 aprilie 1939. De fapt, toate onorurile care i se aduceau erau pentru Blaga mai mult o povară. Şi în acea perioadă în care activa la Lisabona, el spera mai departe la visul său, acela de profesor la Universitatea „Regele Ferdinand I“ din Cluj, pe care avea să îl obţină în toamna lui 1938 şi din care avea să fie epurat, în cele din urmă, în decembrie 1948. Merită amintit și faptul că, după ce și-a luat în primire postul de profesor universitar la Cluj, el a fost numit personal de către același Carol al II-lea drept senator în Frontul Renaşterii Naţionale, „unica organizaţie politică în stat“, postură în care s-a aflat până la dizolvarea lui, în vara anului 1940.

Lucian Blaga și „mirabila sămânță”...

Lucian Blaga și „mirabila sămânță”…

Mai apoi, după evenimentele din 23 august 1944, acuzaţia că Blaga ar fi fost „fascist sau legionar” a fost întreţinută de mai multe „voci puternice” ale vremii respective, ideologi şi activişti ai regimului socialist din România, cum au fost Lucreţiu Pătrăşcanu, Nestor I. Ignat şi chiar fostul lui doctorand, Pavel Apostol. Mâna care te-a hrănit merită mușcată, nu? Toţi aceștia susţineau, sus și tare, „vinovăţia politică” a lui Lucian Blaga, deşi în toată opera sa şi în biografia lui nu există, practic, vreo urmă de simpatii politice pentru o mişcare sau alta. Nu a contat nimic ci doar „opera” de a „demantela” intelectualitatea românească și punerea acesteia sub obroc! Urmările pentru Blaga, preocupat doar de opera sa şi de activitatea sa universitară, au venit treptat, în vreme ce atacurile la adresa sa deveniseră constante atât pe filieră politică, dar şi literară. Drept urmare, a fost dat afară de la Universitatea din Cluj şi din Academia Română, iar în ceea ce priveşte creaţia sa literară, nu i s-a mai permis să publice. În același interviu despre care aminteam anterior, doamna Marta Petreu afirma: „A fost permanent atacat în presă, şi în aceea oficială, de partid, şi în aceea literară. A fost batjocorit de Mihai Beniuc într-un mod îngrozitor, încât e de mirare că nu a murit de supărare. Blaga a fost atacat în presă din toamna anului 1944 până la moarte“.

Lucian Blaga și „mirabila sămânță”...

Lucian Blaga și „mirabila sămânță”…

Aceeași Marta Petreu afirmă, de asemenea că nici viaţa privată nu i-a fost ocolită, ci din contră, el a fost supravegheat de Securitate, iar prietenii şi cunoscuţii săi au fost arestaţi, în timp ce deţinuţii politici care îl cunoşteau au fost anchetaţi în încercarea de a se obţine de la ei informaţii compromiţătoare despre Blaga. Organele de represiune încercau să obţină de el, prin diferite mijloace, o oarecare dovadă care să stea la baza arestării lui ulterioare. Așa că Blaga s-a regăsit de multe ori, în propria sa locuință, în prezenţa informatorilor care raportau Securităţii discuţiile avute cu el, iar telefonul îi era permanent ascultat. Marta Petreu spune că: „E foarte interesant să pui în paralel, din punct de vedere cronologic, atitudinea Securităţii şi aceea a partidului. Atunci când nu erau convergente, se putea întâmpla ca, în timp ce partidul comunist încerca să îl reintroducă în viaţa publică, Securitatea încerca să-l implice într-un proces de lot şi să-l bage în puşcărie. Şi invers“. Încercările Securităţii de a afla dovezi împotriva lui Blaga nu au avut vreun rezultat, pentru simplul fapt că nu s-au găsit probe care să ateste că ar fi fost  legionar. „Munca” intensă de delațiune a unora şi altora s-a dovedit a fi în zadar, iar ofiţerul de Securitate care s-a ocupat îndeaproape de dosarul lui a scris foarte clar în nota de sinteză acest lucru. Pe de altă parte, chiar într-o autobiografie a sa din 1958, Blaga nota că „în 1939 m-am întors în ţară. Până atunci şi după aceea nu am activat în niciun fel pe teren politic, nefiind niciodată înscris într-un partid. Viaţa mi-am înclinat-o creaţiilor literare şi filosofice şi datoriei de slujbaş al ţării“.

(Insert foto 9)

Se știe că după instalarea „temeinică” a regimului comunist şi „întărirea” sa, pe la începutul anilor ’50, cei ai „obsedantului deceniu”, mai multe personalităţi intelectuale şi artistice importante din România au fost „reabilitate“ sub diverse forme. În acest context, unii aveau, din nou, chiar dreptul să publice, alţii erau premiaţi, iar unora li se acordau chiar şi premii de stat, în timp ce mulţi dintre ei au fost reprimiţi în Academia Română, nemaifiind atacaţi şi insultaţi permanent. Interesant este că și în cazul lui Lucian Blaga s-a încercat o astfel de acţiune de „albire” ideologică de către un grup de activişti de partid, însă, conform biografei pe care o aminteam anterior „ori de câte ori începea câte o mică tentativă în favoarea lui, în presa de partid apărea din nou şi din nou o insultă ori o acuzaţie politică la adresa filosofului. Aşa că… a murit fără să fi fost reprimit în Universitate, în Academie, şi fără să fi putut să îşi publice vreo carte“. „Mirabilă sămânță” de răutate! Pentru astăzi, am terminat de povestit și ne întâlnim joia viitoare cu o altă personalitate deosebită aici, la „Oameni care au fost”. Gânduri bune tuturor!

 

Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai

 

Surse, surse foto și lecturi suplimentare:

Dicţionarul esenţial al scriitorilor români, Bucureşti, Editura Albatros, 2000

Ion Bălu, Viața lui Lucian Blaga, Fundația Culturală Libra, 4 volume, 1995-1999

Corin Braga, Lucian Blaga. Geneza lumilor posibile, Iași, Institutul European, 1998

https://www.lucianblaga.eu/

https://www.ro.biography.name/scriitori/8-romania/104-lucian-blaga-1985-1961

http://www.autorii.com/scriitori/lucian-blaga/lucian-blaga-opera-date-biografice.php

https://www.ulbsibiu.ro/ro/despre/despre-ulbs/istoric/personalitate/

https://life.ro/viata-lui-lucian-blaga-controverse-mituri-si-marile-sale-iubiri/

https://mnlr.ro/muzeul-digital/lucian-blaga/

https://www.crestinortodox.ro/interviuri/lucian-blaga-omul-profesorul-filosoful-poetul-70559.html

https://www.globalinfo.ro/z/biografie_lucian_blaga.htm

https://humanitas.ro/autori/lucian-blaga

https://www.youtube.com/watch?v=lBPnLqi6nyw

https://iep.utm.edu/lucian-blaga/

https://life.ro/viata-lui-lucian-blaga-marele-ganditor-si-filosof-roman-persecutat-de-comunisti/

https://www.youtube.com/watch?v=jIogJdPIKS0

https://adevarul.ro/stiri-locale/cluj-napoca/lucian-blaga-poetul-etern-indragostit-1427898.html

https://adevarul.ro/stil-de-viata/cultura/special-lucian-blaga-politicianul-strivit-intre-2165916.html

https://cluj24.ro/barlogul-lui-lucian-blaga-la-cluj-sa-nu-te-certi-cu-oamenii-mai-mult-decat-cu-tine-insuti-60-de-ani-de-la-moartea-poetului-60593.html

https://mnlr.ro/125-de-ani-de-la-nasterea-poetului-dramaturgului-filosofului-si-diplomatului-lucian-blaga/

 

 


Opiniile cititorului

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *