Jurnal FM 
Iraclie Porumbescu, preot ortodox și scriitor român din Bucovina
#Postat de Carmen Vintu on februarie 13, 2025
Iraclie Porumbescu, născut Golembiovski, (9 martie 1823, Sucevița, Ducatul Bucovinei – 13 februarie 1896, Frătăuții Noi) a fost un preot ortodox și scriitor român din Bucovina, tatăl compozitorului Ciprian Porumbescu.
A slujit ca preot în satele bucovinene Șipotele Sucevei (1850-1857 și 1859-1865), Boian (1857-1859), Stupca (1865-1884) și Frătăuții Noi (1884-1896). A fost un preot deosebit, cunoscut pentru patriotismul său și pentru activitatea sa literară, fiind adesea denumit „Creangă al Bucovinei”.
Iraclie Golembiovski s-a născut într-o familie de țărani români. Tatăl său, Atanasie Golembiovski, era pălimar la Sucevița, iar mama sa, Varvara Crăciun, provenea din Marginea. În tinerețe, Iraclie și-a adoptat numele de Porumbescu, pe care l-a oficializat abia în 1881.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iraclie_Porumbescu#/media/Fi%C8%99ier:Iraclie_Porumbescu.jpg
La vârsta de 6 ani, din cauza lipsei școlilor românești, tatăl său l-a trimis la Mănăstirea Sucevița pentru a învăța să citească și să scrie. A studiat apoi în Voievideasa, unde a fost educat de egumenul Ghenadie Platenchi. După ce egumenul s-a mutat la Mănăstirea Putna, Iraclie l-a urmat acolo și a învățat cântarea psaltică. Mai târziu, a studiat la Suceava și Lemberg (azi Lvov), unde a fost arestat pentru asocierea cu un revoluționar polonez. După încarcerare, a continuat studiile la Cernăuți, unde l-a avut profesor pe Aron Pumnul.
Iraclie a urmat studiile teologice la Institutul Teologic din Cernăuți între 1847-1850 și, în această perioadă, a început să publice poezii patriotice, folosind pseudonimul „Porumbescu”. A devenit, de asemenea, secretar de redacție la ziarul „Bucovina”.
În 1850, Iraclie s-a căsătorit cu Emilia Clodnițchi din Voievodeasa, iar după absolvirea institutului a fost hirotonit preot. Primul său loc de slujire a fost la Șipotele Sucevei, unde a slujit între 1850-1857 și 1859-1865. În această perioadă, a scris multe poezii și a început să colecționeze folclor. De asemenea, a susținut educația și cultura română în Bucovina.
În 1857, a fost mutat la Boian pentru a preveni catolicizarea și slavizarea satului. În 1865, s-a mutat la Stupca, unde a fost un gospodăresc eficient și a întreținut relații cu compozitorul Carol Miculi.
După moartea fiului său, Ciprian Porumbescu, în 1883, Iraclie a slujit la Biserica de lemn din Frătăuții Noi până la moartea sa în 1896. Aici, a desfășurat activități educative, organizând cursuri de meșteșuguri și apicultură.
Iraclie Porumbescu a decedat pe 13 februarie 1896 și a fost înmormântat în cimitirul din Frătăuții Noi. În 1971, rămășițele sale și ale fiului său, Ștefan, au fost reînhumate la Stupca, alături de mormintele celor dragi.
Iraclie Porumbescu a fost unul dintre primii scriitori din Bucovina, colaborând la publicații precum „Albina Românească”, „Bucovina” și „Zimbrul”. A scris poezii patriotice, balades și proză, fiind cunoscut și pentru culegerea de folclor. A publicat amintiri și legende istorice, precum „Ieremie Movilă și sihastrul sau Altariul Mănăstirii Sucevița” și „Stâna”.
Deși scrierile sale erau influențate de latinisme și germanisme, amintirile sale sunt apreciate pentru limbajul curat și evocarea evenimentelor istorice și a personalităților epocii. Postum, au fost publicate volumele sale de poezii și proză, iar lucrările sale sunt recunoscute ca o contribuție importantă la literatura română din Bucovina.
