Geo Bogza, scriitor, jurnalist și poet român

Geo Bogza s-a născut pe 6 februarie 1908, la Blejoi, lângă Ploiești, fiind fiul lui Alexandru Bogza și fratele mai mare al lui Nicolae Bogza, cunoscut ulterior sub pseudonimul Radu Tudoran. A fost un poet, jurnalist și teoretician al avangardei, asociat cu nașterea mișcării suprarealiste în România. De asemenea, a fost creator al reportajului literar românesc, cu o operă vastă care include texte definitorii pentru avangardă, precum „Urmuz”, „Exasperarea creatoare” și „Reabilitarea visului”.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Geo_Bogza#/media/Fi%C8%99ier:Geo_Bogza.jpg

A debutat editorial în 1929 cu „Jurnal de sex” și „Poemul invectivă” (1933), lucrări care l-au pus în fața unor acuzații de „pornografie” și l-au condus la detenție. A călătorit în Spania și Franța între 1936 și 1937, iar în 1937 a publicat volumul de poezii „Ioana Maria”. După al Doilea Război Mondial, a fost clasificat de regimul antonescian printre autorii „cosmopoliți” și „degenerați”.

În perioada comunistă, Bogza a publicat lucrări precum „Anii împotrivirii” (1953), „Pagini contemporane” și „Paznic de far”, adoptând o atitudine democratică, patriotică și umanistă. A fost ales deputat în Marea Adunare Națională între 1952 și 1969 și a devenit membru al Academiei Române în 1955. A primit titlul de Erou al Muncii Socialiste în 1971 și Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor în 1978.

Geo Bogza a murit pe 14 septembrie 1993, la București, la un an după fratele său, scriitorul Radu Tudoran. Opera sa literară include poezii, reportaje și proză, iar stilul său a lăsat o amprentă distinctă asupra literaturii române. Printre lucrările sale importante se numără „Orion” (1976), „Cartea Oltului”, „Țări de piatră, de foc, de pământ” (1939) și „Veneam la vale” (1942). A fost, de asemenea, distins cu multiple premii și decorații pentru meritele sale în domeniul literaturii și culturii.

Sursa: https://www.poezie.ro/index.php/author/0003437/page/1/Geo%20Bogza#bio