Dinu Ianculescu, actor și poet român

Dinu Ianculescu (n. 24 martie 1925, București – d. 7 februarie 2017, Frankfurt am Main, Germania) a fost un actor și poet român, cunoscut pentru carierele sale în teatru și film, precum și pentru activitatea literară. A fost membru al Teatrului Național din București, Teatrului Actorului de Film „C. Nottara”, Teatrului Tineretului și Teatrului Mic. A jucat pe scenă și în filme timp de patru decenii și a devenit cunoscut ca „vocea de sâmbătă seara” la emisiunea „Teleenciclopedia” de la Televiziunea Română.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/theatre-curtains-stage-drapes-938629/

Fiul Aurorei (născută Vlădescu) și al lui Constantin Ianculescu, inginer, Dinu Ianculescu a urmat Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, continuându-și studiile la Liceul „Sf. Sava” din București, pe care l-a absolvit în 1945. În paralel, a studiat la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică, pe care l-a finalizat în 1947. Activitatea sa profesională a început în octombrie 1944, când s-a angajat crainic la Radiodifuziune și actor la Teatrul Nostru (condus de Dina Cocea). După 1948, a lucrat la Teatrul Național din București și la Teatrul Mic. În 1985, s-a stabilit în Germania, colaborând la teatrul din Darmstadt și la posturi de radio din Frankfurt și Baden-Baden.

Dinu Ianculescu a debutat cu versuri în revista „Universul literar” (1941), iar în 1944 a fost inclus în antologia „Ne cheamă Ardealul” a lui George Togan. Deși și-a publicat prima carte, „Argintatul pește și alte poezii”, abia în 1970, opera sa poetică reflectă o profundă sensibilitate și un interes deosebit pentru formele clasice de poezie. În lucrarea sa, Ianculescu a explorat teme precum limitele existenței, efemeritatea timpului și transformările naturii, creând imagini puternice și metafore rafinate.

Poezia sa are o tonalitate gravă, cu o frazare care îmbină inteligența și sensibilitatea. În „Argintatul pește…”, poetul evocă un spațiu interior limitat, între cerul albastru și apa reflectându-l, iar obsesia timpului care trece și a amintirilor pierdute este vizibilă în versuri precum: „Păstrez șuvița ta de păr, / răsplată, / pentru durerea de-a fi uitat” (Târziu). În „41 de sonete” (1975), poetul îmbină rigoarea formală cu profunzimea gândirii poetice, căutând un echilibru între cuvinte și sensuri, între viața cotidiană și arta sublimată.

Opere literare

• Argintatul pește și alte poezii (1970)
• 41 de sonete (1975)
• Rondeluri (1980)
• O lumină de cuvinte (1994)
• Ungând, un chip știut, un vis, un timp (2002)
• Cântările Cântării lui Solomon (2008) – versuri inspirate din Biblie.

Dinu Ianculescu a avut o carieră notabilă și în film, apărând în numeroase producții românești. Printre filmele în care a jucat se numără:

• Tudor (1963)
• Titanic-Vals (1965) – judecătorul
• Mihai Viteazul (1971)
• Zestrea (1973)
• Pe aici nu se trece (1975)
• Cadavrul viu (TV, 1975)
• Ediție specială (1978)
• Clipa (1979)
• Bietul Ioanide (1980)
• Trandafirul galben (1982)
• Misterele Bucureștilor (1983)
• Fructe de pădure (1983)
• Secretul lui Bachus (1984) – șeful de sală de la restaurant
• Numai iubirea (2004)

În surse germane

• Streiflicht, Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik, bilingv, traducere de Christian W. Schenk, Dionysos Verlag, Kastellaun, 1994, ISBN 3-9803871-1-9

Dinu Ianculescu a fost un artist cu o carieră vastă și o sensibilitate aparte, având o influență deosebită asupra teatrului și literaturii române, fiind apreciat pentru modul în care a îmbinat talentul actoricesc cu poezia profundă.