Barbu Lăzăreanu, istoric literar și publicist român de origine evreiască
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 5, 2024
Barbu Lăzăreanu, născut Baruch Lazarovici, pe 5 octombrie 1881, în Botoșani, și decedat pe 19 ianuarie 1957, la București, a fost un istoric literar și publicist român de origine evreiască. A devenit membru titular al Academiei Române în 1948, fiind doctor în filologie și un cunoscut militant comunist. A fost decorat cu Meritul Cultural în anii 1946 și 1947. Un moment crucial din viața sa a fost salvarea sa în timpul deportării evreilor, datorită intervenției Reginei-Mamă Elena a României și a medicului Victor Gomoiu, un prieten apropiat.
Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Barbu_L%C4%83z%C4%83reanu#/media/File:L%C4%83z%C4%83reanu_ca._1950.jpg
Lăzăreanu a avut o carieră vastă și variată, făcându-se remarcat în domeniul limbii și literaturii române. Deși a început ca poet, s-a afirmat mai ales ca cercetător, abordând subiecte variate, de la folclor la literatura populară. Unul dintre meritele sale esențiale a fost acela de a face știința accesibilă publicului larg, contrar tendinței vremii de a considera acest domeniu apanajul elitei. A popularizat rezultatele cercetărilor sale, contribuind semnificativ la cunoașterea mai profundă a culturii românești.
Lăzăreanu a fost un colaborator activ al periodicelor socialiste și al presei democratice, dar s-a distins și prin arta sa oratorică. Folosea un limbaj bogat și expresiv, influențat de creațiile populare, care câștiga farmec atunci când era rostit. De-a lungul carierei sale, a combinat în mod firesc studiul folclorului cu cercetările de limbă, explorând manifestările geniului popular românesc. A făcut investigații în vocabularul ascuns în textele vechi și în graiurile regionale, scoțând la lumină fapte inedite.
Deși nu a publicat multe cărți dedicate unui grup de probleme anume, Lăzăreanu a lăsat o moștenire bogată de articole și studii, risipite în periodice și broșuri, care oferă o imagine unitară a concepțiilor sale despre folclor. A abordat obiceiurile, credințele și superstițiile, acordând însă o atenție deosebită literaturii populare. În viziunea sa, aceasta cuprindea nu doar producțiile orale, ci și literatura scrisă, reflectând viața și idealurile poporului român.
Barbu Lăzăreanu a extins cercetările sale până în domeniul folclorului comparat, iar în lucrările sale, a evidențiat legături între basmele românești și cele din alte culturi. De asemenea, a adus contribuții valoroase la studiul folclorului românesc, scoțând la lumină numeroase culegeri și cercetări uitate, pe care noii folcloriști au datoria să le continue și să le valorifice.