Aurel Vlaicu, inginer român, inventator și pionier al aviației române și mondiale

Aurel Vlaicu (născut pe 6 noiembrie 1882 în Binținți, azi Aurel Vlaicu, Hunedoara – decedat pe 13 septembrie 1913 lângă comuna Bănești, Prahova) a fost un inginer mecanic și aviator de renume, cunoscut pentru contribuțiile sale esențiale în aviație. În 1948, a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Aurel_Vlaicu#/media/Fi%C8%99ier:Aurel_Vlaicu_-_Foto01.jpg

Vlaicu a efectuat studiile liceale la Orăștie și Sibiu, obținând diploma de bacalaureat în 1902. A continuat studiile la Școala Politehnică din Budapesta între 1902 și 1903 și, ulterior, a absolvit Școala Politehnică din München în 1907, obținând diploma de inginer.

După efectuarea stagiului militar la Portul Pola din Marea Adriatică în 1907, Vlaicu a realizat o inovație prin construirea unui zmeu echipat cu aparat fotografic, reușind să facă fotografii de la mare distanță. În 1908, după ce a lucrat la uzina de automobile Opel din Rüsselsheim, Vlaicu s-a întors în România și a început să dezvolte propriile sale aparate de zbor.

Cu sprijinul financiar oferit de tatăl său și al unei subscripții, a început construcția primului său planor, care a fost completat în 1909. A efectuat primele zboruri cu acest aparat și, ulterior, a dezvoltat avionul cu motor, Vlaicu I, prezentat pentru prima dată în 1910. După o serie de îmbunătățiri și zboruri demonstrative, inclusiv participarea la concursuri internaționale, a construit Vlaicu II și Vlaicu III, având planuri ambițioase pentru zboruri mai lungi și performanțe sporite.

Vlaicu a murit tragic în 1913, în timpul unui zbor în direcția Orăștie, iar vestea morții sale a fost primită cu regret de întreaga națiune.

Aurel Vlaicu a fost un pionier al aviației, cunoscut pentru proiectarea și construirea primelor avioane românești. Printre realizările sale se numără:

• Vlaicu I (1910): Primul său avion, construit cu un motor de 50 CP și dotat cu elice proprii.
• Vlaicu II (1911): O variantă îmbunătățită a Vlaicu I, cu modificări precum o cabină acoperită cu pânză și roți independente.
• Vlaicu III: Proiectat pentru a traversa Carpații, acest avion avea o formă aerodinamică specială și era construit aproape în întregime din aluminiu.

Vlaicu a fost recunoscut pentru realizarea unor inovații semnificative în aviație, inclusiv dezvoltarea aripilor cu profil variabil, stabilitatea ridicată a avionului și trenul de aterizare ușor. Avioanele sale au fost printre primele care au utilizat tehnici avansate pentru acea perioadă.

Lucrări Publicate

• Aeroplanul Vlaicu (1911): Lucrare premiată de Academia Română în 1912.

Bibliografie

• Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Aurel_Vlaicu