Cezar Petrescu, romancier, nuvelist, traducător și gazetar român

Cezar Petrescu a fost, de asemenea, un membru de prestigiu al Academiei Române, fiind ales în 1955. A avut un rol semnificativ în viața culturală a României interbelice, întemeind, împreună cu Lucian Blaga, Adrian Maniu și Gib Mihăescu, revista Gândirea în 1921. De asemenea, a fondat ziarele Cuvântul (1924) și Curentul (1928), iar în 1938 a devenit director al ziarului oficios România și al revistei România literară (ambele suspendate în 1940).

Cezar Petrescu s-a afirmat în literatura română ca romancier cu lucrarea Întunecare (1927–1928), un roman care i-a consacrat talentul. Opera sa cuprinde aproximativ 70 de volume și include romane, nuvele, piese de teatru, proză fantastică, literatură pentru copii, studii și note de călătorie. De-a lungul carierei sale, a obținut multiple premii, printre care Premiul Național pentru Literatură în 1931 și Premiul de Stat pentru Dramaturgie în 1952, pentru piesa Nepoții gornistului (în colaborare cu Mihail Novicov).

Opera sa este diversificată, abordând teme sociale, politice și filosofice, dar și un univers fantastic, inspirat adesea din mitologie și istorie. Unele dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale includ:

• Întunecare (1927–1928), un roman în două volume

• Război și pace

• Ochii strigoiului (1942)

• Plecat fără adresă și Sosit fără adresă

• Calea Victoriei (1930)

• Duminica orbului (1934)

• Noi vrem pământ (1938)

• Pământ… mormânt

• Aurul negru (1934)

De asemenea, a semnat și lucrări pentru copii, cele mai cunoscute fiind Fram, ursul polar (1931) și Cocârț și bomba atomică (1945).

Alte lucrări semnificative

• Baletul mecanic

• Carlton

• Oraș patriarhal (1930)

• Ciclul 1907 – Mane, Tekkel, Fares (1937)

• Comoara regelui Dromichet (1931)

• Apostol (1933, 1944) – dedicat memoriei primului său dascăl, Nicolae Apostol