Current track

Title

Artist


Ziua internațională a nonviolenței – 2 octombrie

#Postat de on octombrie 2, 2022

Spune nu violenței!
Ziua internațională a non-violenței este sărbătorită pe 2 octombrie, ziua de naștere a lui Mahatma Gandhi, liderul mișcării de independență a Indiei și pionier al filozofiei și strategiei non-violenței.

Potrivit rezoluției A/RES/61/271 a Adunării Generale din 15 iunie 2007, care a stabilit comemorarea, Ziua Internațională este un prilej de „diseminare a mesajului non-violenței, inclusiv prin educație și conștientizare publică”. Rezoluția reafirmă „relevanța universală a principiului non-violenței” și dorința „de a asigura o cultură a păcii, toleranței, înțelegerii și nonviolenței”.

Prezentând rezoluția în Adunarea Generală în numele a 140 de co-sponsori, ministrul de stat al Afacerilor Externe al Indiei, dl Anand Sharma, a spus că sponsorizarea largă și diversificată a rezoluției este o reflectare a respectului universal pentru Mahatma Gandhi și pentru relevanța de durată a filozofiei sale. Citând propriile cuvinte ale regretatului lider, el a spus: „Non-violența este cea mai mare forță de care dispune omenirea. Este mai puternică decât cea mai puternică armă de distrugere concepută de ingeniozitatea omului”.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/illustrations/non-violen%C8%9B%C4%83-pace-transformare-1160133/
Gandhi și lupta pentru non-violență
Numele lui Mahatma Gandhi transcende granițele rasei, religiei și statelor naționale și a apărut ca vocea profetică a secolului XXI. Lumea îl amintește pe Gandhi nu doar pentru aderarea sa pasională la practica non-violenței și a umanismului suprem, ci și ca punct de referință față de care testăm bărbații și femeile în viața publică, ideile politice și politicile guvernamentale, precum și speranțele și dorințele noastre comune. planetă.

Fundal
Viața și conducerea lui Mahatma Gandhi
Gandhi, care a ajutat la conducerea Indiei către independență, a fost sursa de inspirație pentru mișcările non-violente pentru drepturile civile și schimbarea socială din întreaga lume. De-a lungul vieții sale, Gandhi a rămas dedicat credinței sale în non-violență chiar și în condiții opresive și în fața unor provocări aparent insurmontabile.

Teoria din spatele acțiunilor sale, care includea încurajarea neascultării civile masive față de legea britanică, ca și în cazul istoricului Marș al Sării din 1930, a fost că „doar mijloacele duc la scopuri juste”; adică este irațional să încerci să folosești violența pentru a realiza o societate pașnică. El credea că indienii nu trebuie să folosească violența sau ura în lupta lor pentru eliberarea de colonialism.

 

Definiţia Non-Violenței
Principiul non-violenței – cunoscut și sub denumirea de rezistență non-violentă – respinge utilizarea violenței fizice pentru a realiza schimbări sociale sau politice. Descrisă adesea drept „politica oamenilor obișnuiți”, această formă de luptă socială a fost adoptată de populațiile de masă din întreaga lume în campanii pentru justiție socială.

Profesorul Gene Sharp, un savant de top în domeniul rezistenței nonviolente, folosește următoarea definiție în publicația sa, The Politics of Nonviolent Action:

„Acțiunea nonviolentă este o tehnică prin care oamenii care resping pasivitatea și supunerea și care văd lupta ca fiind esențială, își pot duce conflictul fără violență. Acțiunea nonviolentă nu este o încercare de a evita sau ignora conflictul. Este un răspuns la problema cum să acționeze eficient în politică, în special cum să exercite puterile în mod eficient.”

În timp ce non-violența este frecvent folosită ca sinonim pentru pacifism, de la mijlocul secolului al XX-lea termenul de non-violență a fost adoptat de multe mișcări de schimbare socială care nu se concentrează pe opoziția față de război.

Un principiu cheie al teoriei non-violenței este că puterea conducătorilor depinde de consimțământul populației și, prin urmare, non-violența încearcă să submineze această putere prin retragerea consimțământului și a cooperării populației.

Există trei categorii principale de acțiuni non-violență:

  • protest și persuasiune, inclusiv marșuri și privegheri;
  • necooperare; și
  • intervenții non-violente, cum ar fi blocade și ocupații.

Opiniile cititorului

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *