Current track

Title

Artist


„Lume, lume, soro lume… Kiril și metodele ipocriziei”  
de Nicolae Uszkai, Brașov

#Postat de on iunie 9, 2022

Motto:Dumnezeu ți-a dăruit o față, iar tu îți faci o alta.”- William Shakespeare

Stimați privitori, cititori și ascultători, dragi amici, sub denumirea generică „Lume, lume, soro lume…”, ne întâlnim, din nou, și în această zi de joi, ca în fiecare săptămână, pe acest „bulevard virtual”, continuând cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară”, cu referire specifică și la influența acestora asupra României. Sau la faptul că orice se întâmplă „pe afară” ne poate influența…

La drept vorbind, în ciclul „Lume, lume, soro lume…” de azi aș fi dorit să fac niște referiri la poziția actuală a teritoriului celei de-a doua țări românești, Republica Moldova, în contextul actualului război ruso-ucrainean aflat în plină desfășurare. Dar ceva m-a făcut să amân gândurile acestea pentru săptămâna viitoare și anume noua „ghidușie” de săptămâna trecută a celui pe care l-am mai „pictat” pe aici prin „Jurnal de Brașov” (în culori nu prea plăcute, ce-i drept). Adică acea „plezneală” a lui Viktor Orban cu bățu-n balta prostiei crase cu „traficu’ dă influiență” pentru cel mai „fesebist” patriarh dintre patriarhii ortodocși, Kiril, tătucul spiritual alipit lui nenea Volodea, „țarul” muscălesc. Plus forțarea la extrem a bunului simț apropo de scutirile de embargou pentru țărișoara sa „urgisită”…Ideea de a împărtăși azi cu dumneavoastră rândurile de față mi-a venit și după ce am vizionat duminică după-amiază, la un post de televiziune cu acoperire națională, un film documentar intitulat „Kiril, în slujba lui Putin”, un reportaj realizat de către echipa televiziunii ARTE France, principalul subiect fiind legătura strânsă dintre conducerea politică a Rusiei și cea a bisericii sau, mai precis, dintre Vladimir Putin și Patriarhul Kiril.

     Filmul conține imagini și relatări deosebite despre trecutul lui Kiril, plecând de la legăturile sale cu KGB-ul, ascensiunea sa rapidă în cadrul bisericii și până la influența sa din prezent, nu doar în Rusia, ci și la nivel internațional, în plan politic, social și spiritual. Adică un bun „asset” al FSB, urmașul destoinic al KGB! În cadrul acestui documentar sunt și imagini de la întrunirea de la reședința lui Putin, la care au participat (cred că toți) liderii ortodocși ai lumii, printre care și Patriarhul Daniel al nostru, eveniment ce a avut loc în anul 2017. Acest documentar a fost difuzat în contextul în care, așa cum ziceam anterior și cum știți din diverse știri, Kiril a fost în centrul discuțiilor despre noi sancțiuni ale Uniunii Europene asupra Rusiei. Pe scurt, premierul Ungariei, Viktor Orban s-a opus acestor sancțiuni și a forțat retragerea numelui lui Kiril de pe „lista neagră”.

Așa cum am mai spus și cu alte ocazii, Viktor Orban testează limitele apartenenței țării sale la Uniunea Europeană, după ce a acaparat total puterea internă, începând puternic asta din 2010, fiind o „reîncarnare” cvasi-fidelă a unui înaintaș conducător maghiar cu prenumele Miklos (cu care, subliminal, încearcă a se asemui și a se „vinde” ca imagine de vreo câțiva ani națiunii maghiare, pe tema dragă oricărui mic dictator, adică „salvatore de la patria”) și cu o politică externă care cultivă relații strânse și intense cu liderii autocrați din Rusia, China și Turcia, ceea ce duce, cel mai adesea, Ungaria în situația de a bloca declarațiile și deciziile Uniunii Europene care necesită unanimitate la vot. Un Gigi Contra (sau Gyuri, na!) bazat pe tupeu și cam atât. Asta la prima vedere, în opinia mea…Și am să vă zic un pic mai târziu de ce spun asta. Este un fapt arhicunoscut că premierul ungar Viktor foloseşte, după bunul plac personal, dreptul de veto pe care ţara sa îl are în calitate de membră a Uniunii Europene în variate și numeroase decizii şi chestiuni de câțiva ani buni, eminamente în folosul agendei sale politice proprii și a apropiaților săi (cam după modelul prietenului său moscovit) și știind foarte bine să-și „vândă” imaginea de „salvator al nației” către propriul electorat. Care-l urmează fără prea multe crâcniri în front, că a avut el grijă să-și modeleze electoratul așa…În timp, Orban a blocat direct, prin veto, decizii ale Uniunii Europene privind migraţia, a ameninţat că va recurge iarăşi la veto atunci când s-a decis bugetul multianual al Uniunii Europene, pe la sfârşitul anului 2020, şi a împiedicat, în foarte multe rânduri, luări de poziţie critice comune ale Uniunii Europene în privinţa încălcărilor drepturilor omului în lume ș.a. Ca să nu mai vorbim de faptul că, de la începutul  agresiunii rusești împotriva Ucrainei, Viktor Orban a ridicat, în mod repetat și cu obstinație, obiecţii împotriva unor sancţiuni anti-ruseşti. Este mai mult decât evident că Viktor Orban urmăreşte astfel, cu precădere, impunerea unor ţeluri politice proprii şi cultivarea propriei imagini. Și nu doar atât, firește, că doar „ucazul” primit de la Volodea e clar: „dezbină cât poți, prin orice mijloace!” Foarte des și cu încăpățânare, cam imediat după invazia Crimeii (nu cred în coincidențe…), prin veto-ul său (sau doar cu ameninţarea că va recurge la veto) Orban a „îngroșat” imaginea de neputinţă executivă a Uniunii Europene, mai ales atunci când la Bruxelles se auzeau critici legate de starea democraţiei din Ungaria sau când Comisia Europeană demara proceduri de sancţionare a încălcării statului de drept în Ungaria. Toate ca toate, europenii au început să se obișnuiască (ciudat, nu?) cu atitudinea lui Orban, dar, de data asta, Viktor Orban a sfidat Uniunea Europeană într-un fel fără precedent și cu un stil de „flit” care frizează nesimțirea. Săptămâna trecută, în dezbaterea legată de cel de-al şaselea pachet de sancţiuni al Uniunii Europene împotriva Rusiei, în care era vorba, în primul rând, de un embargo pe produsele petroliere ruseşti, premierul ungar a cerut, vehement și fără drept de apel, excepții masive pentru Ungaria, pe care (ce să vezi?) le-a și obținut, fapt pentru care Ungaria are, pentru următorii trei ani, „dezlegare” de la Uniunea Europeană să  importe petrol mai ieftin de pe „pretinii” din Rusia. O discriminare flagrantă pentru celelalte state membre și motiv pentru unguri de a face „sâc-sâc” celorlalți „proști” care respectă principiile Uniunii Europene! Aici, explicația este destul de evidentă pentru mine, chiar dacă este posibil să mă înșel! Nenea Olaf, „vater”-ul nemțesc și urmaș al lui tanti Merkel într-o Germanie care poartă și porecla de „motor” al Europei, a avut, clar, un cuvânt definitoriu de spus apropo de aceste scutiri pentru Ungaria. Răspunsul la chestiune este simplu: în Ungaria se află nenumărate investiții germane, în special în industria auto (dar nu numai), care s-ar cam duce de râpă fără hidrocarburile rusești, așa că „alles gute” pentru băieții deștepți cu ștaif!

      Dar „prostul” nu-i fudul destul dacă nu și „semnalizează”, nu-i așa? Sau dacă nu respectă, întocmai și la timp, „ucazul” dat de Putin, acela cu dezbinarea UE, că tot se coagulase măcar un piculeț tanti Europa după invazia sovie…, pardon, rusească, din Ucraina. Așa că, după ce pachetul de sancţiuni părea, finalmente, aprobat şi Uniunea Europeană, prin porta-vocile sale oficiale, anunţase că s-a ajuns la o înţelegere unanimă, Orban bacsi a mai dat un mare băț în baltă! Nici una, nici alta, a blocat prin veto includerea pe lista sancţiunilor a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Ruse, taica Kiril. Ce-o fi având „obectu’ cu prefectura”, pare greu de înțeles, dar, în opinia mea, e destul de simplu, așa cum vă ziceam anterior. La Bruxelles, reprezentanții celorlalte state membre, au fost foarte surprinși şi unii chiar şocați de această nouă obrăznicie. Cu toate acestea, Orban bacsi a învins! Sau a înfrânt, depinde de perspectivă! Fix acum o săptămână, pe 2 iunie, Uniunea Europeană, în nețărmurita sa iubire față de pravoslavnicul supra-fericit și super-apropiat al lui Putin, l-a şters pe „nea Caisă” Kiril de pe lista sancţiunilor. „Vrednic este” Viktor, nu-i așa, taică Kirile?! Mai ai un pic și-l botezi pravoslavnic pe Orban bacsi! Multă lume s-o fi-ntrebat, probabil, totuși, ce-o fi așa de important de a fost pus taica Kiril pe lista de sancționați? Firește că faptul că patriarhul muscălesc Kiril se află au ba pe lista sancţiunilor UE e aproape irelevant în plan strict practic. Acesta se pare că nu a depozitat cine ştie ce averi în Uniunea Europeană, în comparație cu miliardele enoriașilor săi oligarhi și apropiați de-ai „țarului” muscălesc Volodea. Dar este vorba aici despre importanţa morală şi simbolică a introducerii pe listă și, implicit, a ştergerii patriarhului rus de pe lista sancţiunilor, la presiunile directe ale lui Viktor Orban. Și la ordinul lui Putin, firește! Dacă ne aducem bine aminte, recent, chiar Papa Francisc l-a condamnat public pe Kiril pentru retorica sa încărcată de ură…

Se pare că relaţiile lui Orban cu Biserica Ortodoxă Rusă sunt mult mai apropiate decât par la prima vedere. În timp ce Orban l-a criticat în anii precedenți, în mai multe rânduri, pe Papa Francisc din pricina atitudinii sale faţă de refugiaţi, el este mult mai apropiat (să spunem) ideologic de taica Kiril. Anul acesta, în luna februarie, Viktor Orban spunea explicit într-un discurs public că „Europa creştină este în mare pericol din cauza slăbiciunilor sale interne şi a forţei loviturilor primite din exterior. Se pare, şi eu aşa văd lucrurile, că creştinismul latin din Europa nu se mai poate ţine pe picioare. Fără o alianţă cu Ortodoxia, cu creştinismul de rit oriental, ne va fi foarte greu să supravieţuim în deceniile ce vin.” L-a lovit brusc evlavia ecumenică! Care „prinde” la „guguștiucii” creduli! Nici super-fericitul taică muscălesc Kiril nu s-a lăsat mai prejos în a-l „vrednici” și el pe Viktor, spunându-i într-un mesaj relativ recent că: „Dumneavoastră sunteţi unul din puţinii politicieni europeni care în timpul activităţii lor fac eforturi remarcabile pentru păstrarea valorilor creştine şi pentru întărirea normelor moralei publice şi a instituţiei familiei tradiţionale.” Îmi dau lacrimile de atâta înțelegere inter-confesională! Firește că blocarea prin veto a sancţiunilor împotriva lui Kiril trebuia să fie, ca imagine, un gest evident al lui Orban în favoarea lui Putin. Să vadă „țarul” de departe că ucazul este executat! Să nu uităm că Viktor Orban este singurul șef de stat din Uniunea Europeană care, de la începutul agresiunii ruse nu a condamnat invazia Rusiei în Ucraina, „mormăind” ulterior câteva fraze care trebuiau să sune a condamnare. Și pe care nimeni nu le-a crezut ca fiind sincere, firește. Este evident că Orban îi este dator vândut „țarului” muscălesc. Dintre toate ţările Uniunii Europene, Ungaria este cea mai dependentă de petrolul şi gazele rusești. Și-i place așa lui Orban bacsi, mai ales că împărtășește cu Putin aceleași „valori” revizioniste. Am să  explic de ce zic asta… Adiacent, Ungaria este băgată de Orban în plină cooperare cu companiile nucleare ruseşti, pe problema construirii centralei atomice de la Paks, care ar produce aproximativ jumătate din necesarul de curent al ţării. Și cu finanțare majoritar rusească. De ce n-a încercat o cooperare intra-comunitară? Pentru că n-a vrut și a fost mai la îndemână tavarisci Volodea! Este cert, astăzi, că pozițiile politice ale lui Viktor Orban și legăturile lui cu Rusia i-au determinat pe ceilalți lideri europeni cel puțin să ezite atunci când vine vorba să îi împărtășească eventuale informații sensibile în Consiliul European. Aceeași reticență față de Ungaria se manifestă și în domeniul serviciilor de informații, unde serviciile de specialitate occidentale sunt mai mult decât reticente în a colabora cu Ungaria din cauza temerilor că aceasta ar putea împărtăși informații „sensibile” cu amicii săi de la Moscova.

Este evident că Orban are nevoie de bune relaţii cu Putin, fiindcă la nivelul Uniunii Europene este din ce în ce mai izolat. Orban și-a pierdut, practic, toți aliații politici din Uniunea Europeană după ce fostul premier sloven Janez Jansa a pierdut alegerile și puterea, iar Marine le Pen, altă amică de-a lui Volodea și „pretină” de-a lui Orban, cu stipendii tot de la Moscova, a ratat alegerile pentru președinția Franței. Şi relația Budapesta-Varşovia aproape că s-a frânt. Între cele două guverne se află acum o prăpastie din pricina raporturilor fiecărei țări cu Rusia. Recent, vicepremierul polonez, Jaroslaw Kaczynski, liderul de facto al Poloniei, l-a atacat cu cuvinte dure pe Orban, acuzându-l că nu este solidar cu Ucraina, mai ales după ce Orban a refuzat să condamne masacrul comis de armata rusă la Bucea și din celelalte locuri de măcel muscălesc.„Dacă nu vede crimele, să meargă la un control oftalmologic”, a spus Kaczynski. În fapt, prin poziţia favorabilă Rusiei, Orban s-a distanţat faţă de cel ce părea a fi cel mai apropiat aliat al Ungariei în relațiile europene, adică Polonia. În cazul din discuția de azi, cel mai probabil, Orban nu a putut evita ordinul primit de la „țarul” Volodea, pentru că e prea rutinat ca să nu conștientizeze faptul că și-a dăunat politic clar pe plan european (cu tot backup-ul nemțesc despre care vă ziceam) prin blocarea sancţionării lui Kiril. Din ce în ce mai mulți politicieni şi diplomaţi ai Uniunii Europene sunt mai supărați pe atitudinile lui Orban. Este demn de menționat că fix Partidul Popular European, din care a făcut parte și FIDESZ, partidul lui Viktor bacsi, până acum un an și ceva, purtătorul de cuvânt pe probleme de politică externă, Michael Gahler, i-a scris premierului ungar: „Să vă fie ruşine! Într-o bună zi kompromatul prin care ruşii vă ţin sub ascultare va fi dezvăluit. Ce blamare pentru Ungaria iubitoare de libertate!”. Dar, totuși, „ce-l mâna pe el în luptă?” Ca să parafrazez o zicere poetică veche…Cred că nici avantajele economice câștigate pe principiul așezării mușchilor fesieri în două luntri (și cu UE și cu Rusia) și nici ideologia, în general, nu constituie „motorul” acțiunilor lui Orban. O posibilă explicație (de neexplicat logic din perspectiva unor relații internaționale normale) a „derapajelor” orbaniste poate fi constituit de ceea ce împărtășește cu Putin de mult timp, adică exact revizionismul teritorial…Dacă i se pare cuiva de mirare și este oripilat că zic că e Orban un revizionist, să-i caute diversele-i „ziceri” de la prea desele veniri prin Ardeal la întâlniri prin zona secuimii de mai mult de un deceniu încoace, sub „blânda” aprobare hăhăită a matrozului cel veșnic cherchelit și auto-mulțumit că a băgat (și el) România cu oiștea-n gard!

Cred că suntem cu toții de acord că prietenul său, Putin, este singurul lider al unei mari puteri care, după sfârşitul Războiului Rece, a demonstrat, cu vârf și îndesat, dorința și „putirința” de a folosi forța armată în scopul unor revendicări teritoriale. Rusia este singura mare putere (și membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU) care a trecut la fapte în a schimba graniţele fără a da nici o para chioară pe dreptul internaţional! Nu e cazul să mai reamintesc aici cazul Georgiei, invazia Crimeii şi estului Ucrainei în 2014. Ca să nu mai zic și de tactica veche, moștenită încă de la Stalin, cea a „conflictelor înghețate” precum cel din Transnistria, de exemplu. Dacă stăm să ne gândim bine, poziţia României în contextul geopolitic actual este intens deranjantă pentru Rusia. Adică, dacă ar putea controla teritoriul românesc, ar ajunge mai ușor la spaţiul balcanic şi ar oferi câteva „porții de România” către „frații” bulgari ori sârbi. O mică ofertă la revizionism și – ce să vezi?-, hop și Viktor în „piesa” asta! Pentru Viktor Orban, apropierea de Putin este evident o demonstrație a ceea ce anglo-saxonii denumesc „wishful thinking” în materie de revizuire a granițelor…Suspinele despre Trianon și-ar găsi împlinirea cu ajutorul „țarului” muscălesc, în accepțiunea orbanistă, tot așa cum Putin invita, înainte de începerea invaziei din februarie, toate statele cu pretenții teritoriale asupra Ucrainei, să ia poziție împotriva acesteia. Parșivă invitație, mai ales că și Ungaria ar avea, zice ea, o felie din tortul ucrainean, iar România are acolo teritoriile românești pierdute în urma tratatului Ribbentrop-Molotov, după cum se cunoaște. Cred că ideile revizioniste sunt în mintea din ce în ce mai bolnavă a lui Viktor bacsi, motorul acțiunilor sale greu de înțeles pentru mulți. Ceea ce ar trebui să dea de gândit mult-amorțitei noastre elite politice și „azurii-păpușărești” dâmbovițene să termine odată cu duplicitatea în acțiune și cu prea multele compromisuri care nu mai trebuie făcute, dacă nu se dorește trecerea „liniei roșii” de către Orban. Acel Orban care acum vreo șapte ani, spunea, în public că „toți trăim într-o lume ipocrită” și, ca urmare, îi este permis orice, nu-i așa?

În esența a ceea ce voiam să vă transmit azi, afirm „cu maximă atenție și preocupare” (vorba personajului pseudo-politic mai înalt, mai mut și de prin Sibiu) că Viktor Orban poate fi catalogat, fără tăgadă, ca un „prizonier” politic voluntar al vieții ciudate pe care Putin o dă astăzi lumii, aproape ca un frățior mai mic al acestuia, dar cu nețărmurită ambiție dictatorială, cu tentă din ce în ce mai revizionistă. Când va trece Viktor Orban acea linie roșie despre care aminteam anterior? Pentru că întrebarea nu este dacă, ci când… Este din ce în ce mai clar că acesta a zis „pa și pusi” democraţiei, dreptului legii și principiilor de conviețuire pașnică europeană, schimbând macazul către o dictatură (fie ea și mascată) marcată, de pe acum, de un drum placat cu ambiții de aventurier politic…Ce va fi mai încolo? Om trăi și om vedea. Alternativele pot fi diverse și, firește, pot fi și multe altele despre care nu am habar și nici nu-mi trec prin cap. Eu doar încerc a vă oferi niște gânduri în câteva rânduri despre o problemă a momentului care nu-i prea „coșer”!

Și în încheierea rândurilor de astăzi, ca în fiecare săptămână, voi repeta, din nou, până la finalul „flăcărilor din ograda vecină”, că, dintre toate relele acestui conflict, unul iese, de departe, în evidență, și anume faptul că mor mulți oameni nevinovați acolo în Ucraina, precum și acela că sunt distruse sute de mii ori milioane de destine, laolaltă cu casele, străzile, orașele și viețile multor oameni. Solidaritatea trebuie să fie cea care ne unește,  să ne sprijinim unii pe alții și să-i ajutăm pe cei în suferință! Dumnezeu să ne ocrotească! Pe toți! Inclusiv pe ruși! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine!

Gânduri bune tuturor!

Al dumneavoastră,

Nicolae Uszkai

Surse, surse foto și lecturi suplimentare despre subiectele din articol le puteți găsi aici:

https://romania.europalibera.org/a/viktor-orban-cere-scutirea-de-sanc%C8%9Biuni-a-%C8%99efului-bisericii-ortodoxe-ruse-patriarhul-kirill/31880378.html

https://www.usnews.com/news/world/articles/2022-06-02/hungary-says-orbans-stance-on-sanctioning-patriarch-kirill-known-for-a-long-time

https://stirileprotv.ro/stiri/international/patriarhul-kirill-scapa-de-sanctiunile-ue-viktor-orban-s-ar-afla-in-spatele-acestei-decizii.html

https://www.dw.com/ro/ungaria-orban-veto-ul-%C5%9Fi-kiril-incitatorul-la-r%C4%83zboi/a-62033769

https://abouthungary.hu/news-in-brief/pm-orban-on-sanctions-against-patriarch-kirill-of-moscow-hungarys-position-has-been-known-for-a-while-now

https://www.dw.com/ro/trauma-lui-viktor-orb%C3%A1n/a-53677408

https://www.profit.ro/bloomberg/viktor-orban-este-izolat-liderii-ue-sefii-de-stat-si-de-guvern-nu-mai-discuta-cu-el-chestiuni-delicate-in-consiliul-european-din-cauza-apropierii-de-rusia-20705343

https://www.euronews.com/my-europe/2022/05/06/orban-criticises-eu-plans-to-sanction-head-of-russian-orthodox-church

Ungaria cere scoaterea patriarhului Kirill de pe lista sancțiunilor UE pentru Rusia și a blocat acordul – spotmedia.ro

https://www.dw.com/ro/ungaria-orban-veto-ul-%C5%9Fi-kiril-incitatorul-la-r%C4%83zboi/a-62033769

https://hungarytoday.hu/patriarch-kirill-congratulates-orban/

https://apnews.com/article/russia-ukraine-viktor-orban-hungary-989184ef46804f2f7ac3eaa411fa7dbd


Opiniile cititorului

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *