Victor Hugo a fost un poet, dramaturg și romancier francez
#Postat de Carmen Vintu on mai 22, 2022
Victor-Marie Hugo ( 26 februarie 1802 – 22 mai 1885) a fost un poet, romancier, eseist, dramaturg și dramaturg francez al mișcării romantice . De-a lungul unei cariere literare de peste 60 de ani, a scris din belșug într-o varietate excepțională de genuri: versuri, satire, epopee, poezii filozofice, epigrame, romane, istorie, eseuri critice, discursuri politice, discursuri funerare, jurnale și scrisori publice. și private, precum și drame în versuri și proză.
Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Victor_Hugo_in_1876_(49937840042).png
Victor Hugo a fost infuențat în scrierile sale de către François-René de Chateaubriand, fondatorul curentului romantic în literatura franceză. La numai 20 de ani, Hugo a publicat primul său volum de poezii ‘Odes et Poésies Diverses’, care l-a plasat instant în topul celor mai talentați scriitori ai vremii. Patru ani mai târziu, al doilea volum ‘Odes et Ballades’ (1826) nu a făcut decât să confirme ceea ce a demonstrat primul.
Primul său succes răsunător a venit în 1831, când a fost publicat romanul ‘Notre- Dame de Paris’, tradus în mai multe limbi. Cartea lui Hugo a făcut catedrala Notre Dame celebră în toată lumea.
În 1930 a început să lucreze la cea mai importantă operă a sa, ‘Les Misérables’, care a fost publicată tocmai în 1862.
Viața lui Victor Hugo: l-a numit pe Împăratul Franței “trădător” și a fost trimis în exil
După Revoluția Franceză din 1848, când Imperiul a fost înlocuit cu Republica, Hugo a intrat în Parlament ca și conservator. Președinte al Franței a fost ales Louis-Napoléon Bonaparte, care, profitând de situația politică tulbure, în decembrie 1852, se va proclama împărat sub numele de Napoleon al III-lea. Astfel Franța intră în al doilea imperiu.
Victor Hugo a avut curajul să îl numească pe Împărat “trădător” după această mișcare politică, lucru care a dus la exilarea sa în Belgia, unde a trăit până în 1870.
În timpul exilului, scriitorul a publicat două pamflete politice celebre la adresa lui Napoleon III, Napoléon le Petit’ și ‘Histoire d’un crime’. Deși acestea au fost interzise în Franța, au avut totuși un impact puternic în țara sa natală.
În 1859, când Napoleon III a oferit amnistie tututor exilaților, Hugo a ales să nu se întoarcă în Franța, propunându-și să revină în momentul în care Napoleon era îndepărtat de la putere.
Când acest lucru s-a întâmplat și a fost instalată a Treia Republică, Hugo a revenit pe pământ francez în 1870, devenind membru al Adunării Naționale și al Senatului. Doi ani mai târziu a pierdut însă alegerile pentru prezența în Adunarea Națională.
Viața lui Victor Hugo: căsătorit cu iubita din copilărie, împotriva dorinței mamei sale
În ceea ce privește viața personală a lui Victor Hugo, acesta a fost căsătorit cu iubita sa din copilărie, Adèle Foucher. Cei doi îndrăgostiți s-au căsătorit în 1822, la un an și jumătate de la moartea mamei lui Hugo, care era împotriva acestei relații.
Cei doi soți au avut cinci copii, dintre care unul a murit la o vârstă foarte fragedă. Fiica preferată a lui Hugo, Léopoldine, a murit la 19 ani, înecată în Sena, în urma unui accident. Tânărul ei soț a murit și el încercând să o salveze. Vestea l-a devastat pe Hugo, care în acea perioadă călătorea prin sudul Franței cu amanta sa. A citit despre tragica întâmplare într-un ziar.
Spre finalul vieții a avut parte numai de tragedii: a suferit un atac de cord, fiica sa Adele a fost internată într-un sanatoriu de boli psihice, iar cei doi fii care îi mai rămăseseră au murit. Soția sa a murit în 1868, iar amanta sa devotată, Juliette Drouet, în 1883.
Victor Hugo a murit de pneumonie pe 22 mai 1885, la vârsta de 83 de ani, iar dispariția sa a fost plansă de întreaga Franță. Deși a cerut o înmormântare normală, președintele Franței, Jules Grévy, i-a oferit una națională, la care au participat două milioane de oameni, în procesiunea de la Arcul de Triumf până la Panthéon, unde a fost înmormântat. Acolo, împarte cripta cu Alexandre Dumas și Émile Zola.