S-a întâmplat în 23 iunie 1834
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat în 23 iunie 1834: S-a născut Alexandru Odobescu, prozator, eseist, istoric al artelor şi culturii, om politic; membru titular al Societăţii Academice Române din 1870. Unele surse dau ca dată a naşterii 23 ianuarie 1834… Alexandru Odobescu (n. Bucureşti – m. 10 noiembrie 1895, Bucureşti) a fost un scriitor, arheolog şi om politic român. A fost ministru al monumentelor (1863-1864), şi profesor de arheologie la Universitatea din Bucureşti. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei, 1877) şi a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său.

A publicat studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene (Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai ales în raport cu ţara, istoria şi datinile românilor, 1861; Răsunete ale Pindului în Carpaţi). A publicat studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea (Poeţii Văcăreşti, Mişcarea literară din Ţara Românească în sec. XVIII). Autorul unor romane istorice (Mihnea Vodă cel Rău, Doamna Chiajna, 1860) şi volume de eseuri (Câteva ore la Snagov, 1909; Pseudokynegeticos, 1874). Format la şcoala clasicismului francez şi la aceea a antichităţii, om de gust şi de ştiinţă, fondator al arheologiei la noi şi istoric, scrie o proză admirabilă în eleganţă şi puritate.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Odobescu#/media/Fi%C8%99ier:George_Demetrescu_Mirea_-_Portretul_lui_Alexandru_Odobescu.jpg

A publicat studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene (Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai ales în raport cu ţara, istoria şi datinile românilor, 1861; Răsunete ale Pindului în Carpaţi). A publicat studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea (Poeţii Văcăreşti, Mişcarea literară din Ţara Românească în sec. XVIII). Autorul unor romane istorice (Mihnea Vodă cel Rău, Doamna Chiajna, 1860) şi volume de eseuri (Câteva ore la Snagov, 1909; Pseudokynegeticos, 1874). Format la şcoala clasicismului francez şi la aceea a antichităţii, om de gust şi de ştiinţă, fondator al arheologiei la noi şi istoric, scrie o proză admirabilă în eleganţă şi puritate.
A priceput, ca şi Junimea, că literatura adevărată trebuie să exprime sufletul poporului român aşa cum se reflectă în istorie, în limbă, în folclor. Cu drept cuvânt, Maiorescu, care-l stima mult, îl privea ca pe unul din ai lor. Nuvelele sale istorice – Mihnea cel Rău, Doamna Chiajna şi mai ales spiritualul Fals tratat de vânătoare (Pseudokynegetikos), în care se vede imensa lui erudiţie, gustul constant, poezia delicioasă a evocării peisajului românesc – au încântat generaţiile trecute şi prezente. Pseudokynegetikos, despre care George Călinescu afirma că este un text în care autorul „bate câmpii cu graţie“, închide în el consideraţii estetice şi descrierea a trei opere de artă cu subiecte cinegetice, un basm (Povestea lui Făt Frumos împărat cu noroc la vânat) şi chiar şi un fragment autobiografic în care autorul povesteşte o vânătoare de dropii în Bărăgan.

Articolul complet aici: https://jurnalspiritual.eu/s-a-intamplat-in-23-iunie-1834/