Melodia curentă

Titlu

Artist


29 aprilie, 153 de ani de existență: Filarmonica „George Enescu” din București

Scris de pe aprilie 29, 2021

Filarmonica „George Enescu” fondată în anul 1868, „Societatea Filarmonică Română”, sub conducerea lui Eduard Wachmann, avea ca scop organizarea unei orchestre simfonice permanente, în vederea propagării culturii muzicale și popularizării capodoperelor muzicii clasice. Sub bagheta inițiatorului său, „Societatea Filarmonică Română” a organizat primul concert în luna decembrie a aceluiași an.

Ateneul Român, sediul Filarmonicii „George Enescu”

Cu primul concert al orchestrei „Societăţii Filarmonica Română”, dirijat de Eduard Wachmann la 15 decembrie 1868, românilor li s-au deschis porţile către marea muzică. Un program alcătuit din lucrări de Haydn, Mozart, Beethoven şi Mendelssohn a fost aplaudat – consemnează cronicarii – cu un entuziasm de nedescris. Aşa a început istoria primei şi celei mai vechi Filarmonici din ţară, care poartă astăzi numele lui George Enescu. La devenirea şi impunerea ei categorică pe plan internaţional au contribuit, pe rând, Eduard Wachmann, Dimitrie Dinicu, George Georgescu şi, desigur, marele, generosul George Enescu.

  După studii de specialitate la Conservatoarele din Viena și Paris, tânărul Eduard Wachmann se intoarce in tara . Întâi în fosa Teatrului, apoi profesor și director la Conservator, el pornește o adevărată campanie pentru introducerea și dezvoltarea gustului pentru muzica bună în saloane, la Curtea domnească și în rândul publicului educat. Parcursul lui Wachmann ilustrează perfect adagiul „omul sfințește locul“. Ambițios, pasionat, dăruit cu un excepțional talent managerial, el a pus, printr-o strategie bine gândită, bazele organismului artistic de elită care a devenit, în timp, Orchestra Filarmonicii „George Enescu“ din București și implicit ale vieții de concert în România.

  La 1 martie 1898, apare pentru prima oară pe scena Ateneului Român, alături de Orchestra Filarmonică, George Enescu – la doar 17 ani – în tripla sa calitate de violonist, compozitor și dirijor, un moment de referinţă în istoria muzicii noastre.
Eduard Wachmann a înțeles perfect care era potențialul tânărului violonist și compozitor și, printr-un gest remarcabil, i-a cedat chiar bagheta sa pentru a-și dirija singur „Poema Română”. Era momentul care marca o carieră excepţională a unuia din geniile spiritualității noastre naționale şi, totodată, începutul unei legături trainice, de peste o jumătate de secol, între George Enbescu, orchestra Filarmonicii și clădirea Ateneului Român.
  În anul 1955, după moartea lui George Enescu, Filarmonica iî poartă numele, momentul fiind precedat de alte două date importante – 1945 – transformarea Filarmonicii în instituție de stat şi 1953 – intrarea clădirii Ateneului Român în administrarea Filarmonicii de Stat.

Opiniile cititorului

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *