Ion Minulescu, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai Simbolismului românesc

Ion Minulescu (n. 6 ianuarie 1881, București – d. 11 aprilie 1944, București) a fost un poet și prozator român, reprezentant important al Simbolismului românesc.

Ion Minulescu este numit director general al artelor în 1922.
Apreciat în epoca sa ca dramaturg şi ca prozator, Ion Minulescu a fost în conştiinţa contemporanilor şi continuă să fie perceput, în primul rând, mai ales ca poet.

Este considerat de criticul și istoricul literar Eugen Lovinescu, „adevăratul stegar al mișcării simboliste… poezia sa a putut deveni populară; a fost parodiată și imitată și, în geniul ei, n-a putut fi depășită”.

Ion Minulescu (numele la naștere: Ion Theodor Minculescu) s-a născut la București, în 6 ianuarie 1881. Este fiul comerciantului Tudor Minculescu și al Alexandrinei. Urmează studiile liceale la Pitești și București. După bacalaureat pleacă la Paris cu intenția de a studia Dreptul, dar, fascinat de boemă, s-a familiarizat cu literatura simbolistă.

Întors în ţară, după 4 ani, intră în lumea literară cu diverse cronici, participă la lupta dintre „moderniști” și „tradiționaliști”, iar din 1907 frecventează „sâmbetele literare”, de la Convorbiri critice, organizate de Mihail Dragomirescu.

A condus două reviste de orientare simbolistă: „Revista celorlalți” (1908) și „Insula” (1912).

A fost director general în Ministerul Artelor și Cultelor, din 1922 până în 1940.

În 1926 este numit director al Teatrului Național din București, iar în 1928, i se decernează Premiul național pentru poezie.

Din punct de vedere literar, Ion Minulescu „a fost un scriitor relativ prolific: a publicat 4 romane; a scris 11 piese de teatru; i s-au tipărit, în timpul vieţii, 6 volume de versuri, care, de altfel, i-au adus şi notorietatea”.

Ion Minulescu a murit în data de 11 aprilie1944, la București, în urma unui atac de cord. Este înmormântat la Cimitirul Bellu.

Versuri

• Romanțe pentru mai târziu, Ed. Alacalay, 1908,
• De vorbă cu mine însumi, București, 1913
• Spovedanii, colecția Manuscriptum, 1927
• Strofe pentru toată lumea, Ed. Cultura Națională, 1930
• Nu sunt ce par a fi, Ed. Fundațiilor, 1936
• Versuri, ediție definitivă îngrijită de autor, 1939

Proză

• Casa cu geamurile portocalii, B.P.T., 1908 – schițe și nuvele
  • Casa cu geamurile portocalii
  • În grădina prietenului meu
• Măști de bronz și lampioane de porțelan, Ed. Alcalay, 1920 – schițe și nuvele
• Lulu Popescu, Ed. Alcalay, 1920
• Pleacă berzele, Ed. Alcalay, 1920
• Roșu, galben și albastru, Ed. Cultura națională, 1924
• Manechinul sentimental, Ed. Cultura națională, 1926
• Corigent la limba română, Ed. Cultura națională, 1929 – roman cu caracter autobiografic
• Bărbierul regelui Midas, București, 1929
• 3 și cu Rezeda 4, Ed. Adevărul, 1933
• Cetiți-le noaptea, Ed. Cultura națională, 1930 – schițe și nuvele
  • Cravată albă
  • Omul cu inima de aur
• Cine-i autorul acestui roman senzațional? – schițe și nuvele
  • Cine-i autorul acestui roman senzațional?
  • Spovedania unui înstreinat.