Current track

Title

Artist


Constituţia din 4 martie 1849/Oktroyierte Märzverfassung/Olmützi alkotmányt

#Postat de on martie 4, 2021

Constituţia din 4 martie 1849(Oktroyierte Märzverfassung, Oktroyierte Stadionverfassung, Olmützi alkotmányt, Oktrojált alkotmányt).

 Situaţia imperiului se agravase în iarnă şi la începutul primăverii anului 1849. Lărgirea fundamentului democratic al multietnicului Imperiu Austriac era singura soluție viabilă. 

Astfel, fu concepută Constituţia din 4 martie 1849, valabilă pentru toate ţările şi popoarele din Imperiu.

Noua constituţie proclama explicit egala îndreptăţire a popoarelor, recunoscând în cadrul monarhiei mai multe regiuni(provincii), printre care şi Marele Principat al Transilvaniei(inclusiv Partium-ul), anulându-se astfel uniunea Transilvaniei cu Ungaria, reinstaurându-se şi autonomia Transilvaniei reorganizată pe principiul egalităţii de drepturi, iar guvernarea se va face în baza egalei îndreptăţiri a tuturor naţiunilor din ţară. 

Deși însoțite și de numeroase restricții, libertățile fundamentale sunt reafirmate de această constituție imperială.

Dreptul națiunilor monarhiei la dezvoltarea personalității naționale este repetat și accentuat.

Totuși, acest moment, este considerat începutul epocii absolutiste(1849-1860), datorită puterilor sporite oferite împăratului și funcționarilor austrieci, în toate regiunile imperiului. 

Monarhul redevine figura centrală a sistemului politic austriac. Începând de acum, Reichstagul este format din Camera Inferioară și Camera Superioară.

Constituția din 4 martie înscrie și Ungaria în câmpul ei de aplicare.

Cetățenii maghiari sunt chemați să-și trimită reprezentanți în Reichstagul austriac.

S-a încercat concentrarea întregii puteri administrative la Viena, printr-un control poliţienesc al vieţii politice a tuturor regiunilor monarhiei.

Impunerea limbii germane ca limbă oficială a întregului imperiu a fost considerată o altă prioritate.

Guvernatorii Marelui Principat al Transilvaniei – feldmareşalul baron Ludwig Wohlgemuth (1849-1851), prinţul Karl von Schwarzenberg (1851-1858), generalul Friedrich Lichtenstein (1858-1860) – erau simpli executanți ai dispoziţiilor primite de la guvernul central din Viena.

 În ce privește Ungaria, cam toate cuceririle revoluționare au fost anulate. Practic, a revocat legile din aprilie, a redus teritoriul deținut de regatul maghiar, și a minimalizat statutul Ungariei în cadrul Imperiului. Constituția a fost acceptată de Dieta imperială a Austriei, unde Ungaria nu avea niciun reprezentant ales, dietă care, în mod tradițional, nu avea nicio putere legislativă pe teritoriul Regatului Ungariei.


Opiniile cititorului

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *