Eugen Cizek (n. 24 februarie 1932 – d. 16 decembrie 2008, București)

Eugen Cizek (n. 24 februarie 1932 – d.16 decembrie 2008, București) a fost un istoric și filolog român, specialist în filologie clasică, profesor universitar la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, din cadrul Universității din București, autorul unor studii ce privesc literatura latină, între care remarcabilă este Istoria literaturii latine.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Cizek#/media/Fi%C8%99ier:Eugen_Cizek.jpg

Prin vastitatea operei sale, publicată la cele mai mari edituri din străinătate, Eugen Cizek se înscrie în rândul celor mai mari profesori români de Limbi Clasice (Latină cu precădere) din perioada postbelică. De altfel, Eugen Cizek este unul dintre puținii clasiciști români de reputație internațională.

Date biografice

Eugen Cizek s-a născut la data de 24 februarie 1932 la București cu numele de Eugen Antoniu. În 1955 absolvă Facultatea de Litere specializarea filologie clasică la Universitatea din București. În 1968 devine doctor în științe filologice la aceeași universitate iar apoi docteur-ès-lettres a Universității din Lyon II. A fost ales membru al Academiei de Științe, Litere și Arte din Lyon, al Société des Études Latines din Paris și, mai târziu, membru corespondent al Academiei din Barcelona. În 1982 este distins cu premiul ADELF al Asociației Scriitorilor din Paris și, tot în același an, Academia Română îi acordă Premiul Timotei Cipariu. Se stinge la București, la vârsta de 77 de ani.

Lucrări

• Publius Vergilius Maro (1964), Eneida, Colecția Biblioteca pentru toți, Traducere de Eugen Lovinescu, Text revăzut, prefață, tabel cronologic, note și indice de Eugen Cizek, București: Editura pentru Literatură
• Structures et idéologie dans „Les vies des douze Césars” de Suétone, (cu bibliografie pentru Gaius Suetonius Tranquillus), Les Belles Lettres, Paris, 1977
• Scriitori greci și latini, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978
• Epoca lui Traian. Împrejurǎri istorice și probleme ideologice, Editura științifică și enciclopedicǎ, București 1980
• Néron, Fayard, Paris, 1982
• Secvență Romană, Editura Politică, 1986
• Evoluția romanului antic, Editura Univers, București, 1987
• Mentalités et institutions politiques romaines, Fayard, Paris, 1990
• L’empereur Aurélien et son temps, Les Belles Lettres, Paris, 1994
• Histoire et historiens à Rome dans l’antiquité, Presses Univ. de Lyon, Lyon, 1995
• Mentalități și instituții romane, București, Editura Globus, 1998
• Istoria literaturii latine vol. I+II, Editura Corint, 2003, ISBN 973653412X
• Petroniu,Satyricon,traducere, postfață și note de Eugen Cizek, Paideia, București, 2003
• L’empereur Titus, Paideia, București 2006, ISBN 973-596-318-3.

Articolul de Nicolae Uszkai, Brașov:

S-a întâmplat în 24 februarie1932: S-a născut Eugen Cizek, istoric al literaturii şi culturii Antichităţii, abordate din perspectivă modernă. Eugen Cizek (d.16 decembrie 2008,Bucureşti) a fost un istoric şi filolog român, specialist în filologie clasică, profesor universitar la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, din cadrul Universităţii din Bucureşti, autorul unor studii ce privesc literatura latină, între care remarcabilă este Istoria literaturii latine.

      Este fiul Virginiei (născută Bălescu), profesoară, şi al lui Alexandru Gustav Cizek, funcţionar, şi frate cu Alexandru Nicolae Cizek.Cizek urmează liceul clasic (1948-1951) şi Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1951-1955), încheindu-şi studiile superioare cu lucrarea de diplomă Ideile social-politice la Seneca, sub îndrumarea profesorului Aram Frenkian. Este oprit ca asistent la Catedra de filologie clasică, unde devine profesor. I se acordă titlul de doctor în 1968, după susţinerea tezei Lupta de idei a epocii lui Nero în izvoarele literare antice.Realităţi şi idei.În 1973 obţine doctoratul de stat la Universitatea din Lyon, unde este detaşat între 1971 şi 1974 ca lector de limba şi literatura română. Face parte din uniuni de creaţie şi asociaţii ştiinţifice româneşti: Uniunea Scriitorilor, Societatea de Studii Clasice „Ovidianum” etc şi internaţionale:Societatea de Studii Latine (Paris), Societatea de Studii Neroniene – Centrul de Studii asupra Monarhiei Antice (Clermond-Ferrand), Societatea de Studii Petroniene (Florida, Statele Unite) etc.

        Clasicist, prin pregătire, cu vocaţie de istoric, Cizek îşi va localiza interesul ştiinţific în câmpul Antichităţii latine. O singură carte, întâmplător cea dintâi, Evoluţia romanului antic (1970), acoperă şi zona Eladei, în relaţie comparatistă şi de reciprocă determinare cu cea romană.Propunându-şi numai reconstituirea unor elemente de organizare internă a romanului antic, nu o tratare exhaustivă, autorul îşi sprijină demersul analitic pe mijloace dominant istoriste, întrepătrunse cu cele structuraliste.Prin vastitatea operei sale, publicată la cele mai mari edituri din străinătate, Eugen Cizek se înscrie în rândul celor mai mari profesori români de Limbi Clasice (Latină cu precădere) din perioada postbelică.

       În 1955 absolvă Facultatea de Litere specializarea filologie clasică la Universitatea din Bucureşti. În 1968 devine doctor în ştinţe filologice la aceeaşi universitate iar apoi docteur-ès-lettres a Universităţii din Lyon.A fost ales membru al Academiei de Ştiinţe, Litere şi Arte din Lyon, al Société des Études Latines din Paris şi, mai târziu, membru corespondent al Academiei din Barcelona. În 1982 este distins cu premiul ADELF al Asociaţiei Scriitorilor din Paris şi, tot în acelaşi an, Academia Română îi acordă Premiul Timotei Cipariu.Se stinge la Bucureşti, la vârsta de 77 de ani.

Surse:

http://www.ziare.com/cultura/critici/istoricul-si-criticul-literar-eugen-cizek-s-a-stins-din-viata-554812

https://crispedia.ro/eugen-cizek/

Articol