Ne puteti urmări și pe:

Date biografice
A absolvit facultatea de litere și filozofie și facultatea de drept.

A absolvit Literele la Bucureşti cu menţiunea Magna cum laudae.

Provenind din familia unui avocat, “contaminat” de înclinațiile artistice ale mamei sale, Tudor Mușatescu este cuprins de patima scrisului încă din anii de școală.

Scrie epigrame, compune de unul singur o revistă scrisă de mână, “Ghiocelul”, cu versuri, schițe și chiar cu o piesă de teatru, intitulată “Ardealul”. A scris schițe, romane, piese de teatru dar succesul i-a fost adus de teatru.

La maturitate, atât ca vârstă, cât și ca formație artistică, Tudor Mușatescu se dedică trup și suflet teatrului, în calitate de dramaturg, traducător, director de scenă, de conducător și proprietar de teatru. Criticii l-au considerat un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialene de moravuri, prin tipologie, situații și dialoguri spirituale. Debutul scenic l-a avut la Paris, în 1923, în piesa Focurile de pe comori.

Piesele de teatru ale lui Mușatescu, cu deosebire comediile “Titanic-Vals”, “…escu” și melodrama “Visul unei nopți de iarnă”, au avut succes și în străinătate. Titanic-Vals și „…escu” au fost ecranizate.

Multe dintre ele au fost traduse în limbile franceză, engleză, germană, italiană, greacă, poloneză, cehă etc.

A fost căsătorit cu actrița Kitty Stroescu. Fiul lui, Bogdan (Bobiță) Mușatescu, a fost actor la TNB.

Farsa „Birlic“
În 1934 Tudor Mușatescu a tradus și adaptat o farsă a autorilor vienezi Franz Arnold și Ernst Bach, pe care regizorul Sică Alexandrescu a pus-o în scenă la deschiderea primei stagiuni a Teatrului Vesel din București. Pe afiș spectacolul a apărut cu titlul „Birlic“. Acțiunea farsei a fost plasată în nordul Moldovei, eroul principal fiind contabilul Costache Perjoiu, poreclit Birlic, din Fălticeni. Rolul lui Costache Perjoiu a fost încredințat tȃnărului actor Grigore Vasiliu, care a rămas și el ulterior cu porecla Birlic. Numele „Birlic“ este de origine turcească („birlik“), însemnȃnd „as la jocul de cărți“

Spirit spumos, plin de umor, excelează în teatru: Panţarola, 1928; Titanic
Vals, 1932; …escu, 1933; Visul unei nopţi de iarnă, 1937; Geamandura, 1950, schiţa umoristică: Ale vieţii valuri, 1932, 1969 şi mai puţin în roman: Mica publicitate, 1935 sau versuri: Vitrinele toamnei, 1925; Doresc ca
micile mele rânduleţe, 1945; Fiecare cu părerea lui, 1970.

Piesele sale de teatru se joacă astăzi cu succes în comunităţile
româneşti din SUA şi Canada.

Ne puteti urmări și pe: