Ne puteti urmări și pe:

Poetul huşean, Nicușor Dărăbană, oferă un poem în dar cititorilor care aşteaptă Crãciunul, punându-şi fiecare în gând câte o tainicã dorinţa, cu speranţa cã… se va împlini!


Moş Crãciun, speranţa mea…

Dragã Moş Crãciun, aş vrea, de primeşti scrisoarea mea,

Sã nu te-ntristezi deloc, de n-ar fi niciun mijloc

Sã-mi aduci ce îmi doresc… Eu tot o sã te iubesc,

Cãci atunci când eram mic, umpleai bradul din nimic,

Iar prin casã presãrai o luminã ca de Rai;

Şi-o sã înţeleg şi-acum, de n-o mai fi niciun drum,

De nu-i nicio breşă-n zare, n-o fi nicio supãrare,

Dar mi-e tare dor de ei, ca unui vapor de chei,

Ca unui ţăran de sat, ca ploii de-un râu secat…

Moş Crãciun, tu sã mã ierţi şi te rog sã nu mã cerţi,

Cã îţi cer aşa ceva, dar mi-e stinsã inima

De atâta dor şi dor, ca măicuţei de odor,

Cãci unde nu m-am rugat, o zi sã mi-i mai fi dat,

Sã-i îmbrăţişez pe rând, să-i văd lângă mine stând

Şi, cu voia ielelor, să plec eu pe calea lor.

Poate ei şi-ar fi făcut mai curând un azimut,

Nu ca mine, slab şi pal, aruncat de orice val

Pe oriunde şi oricum, tot pe-o margine de drum…

Tot ce-ţi scriu e numai dor, de lumina ochilor,

Celor care m-au crescut şi pe care i-am pierdut

Când urma să-nvăţ să zbor către ‘naltul zărilor,

Şi pe care, dacă-i vrea, şi stă în puterea ta,

Adă-mi-i!!! Măcar un ceas să nu mai fiu de pripas,

Să mă simt din nou întreg, de tristeţi să mă dezleg,

Şi s-alerg din nou râzând, să nu-mi pese de-s flămând…

Adă-mi-i!!! Te rog, de poţi, să fim iar la masă toţi,

Doar o oră, un minut, de sfârşit, de început…

Atât eu te-aş mai ruga, Moş Crăciun, speranţa mea!

Nicusor Dărăbană

Ne puteti urmări și pe: