Ne puteti urmări și pe:

Pe 12 decembrie, trenul care îl aducea de la Drobeta-Turnu Severin intră în Gara de Nord după ora 10 noaptea. Când ajunge acasă, Nichita se culcă…Noaptea, însă, durerile devin tot mai puternice.Mircia Dumitrescu își amintește: „Mi-a dat telefon şi a zis «Vino repede!». Avea salteaua pe jos şi îi ţâşnea sânge din buze şi din limbă şi murdărise deja peretele. Şi mi-a zis: «Mircia, stai tu aici, că nu vreau s-o sperii pe Dora». El neştiind că mie mi-e cumplit de frică să văd pe cineva care moare… Dar am stat. Atunci, din atâta lume care avea maşină nu s-a găsit nimeni şi am chemat eu un prieten cu o maşină şi l-am dus la Spitalul Fundeni. Am spus acolo că e vorba de Nichita Stănescu, dar nu ştia nimeni cine e Nichita. Şi atunci m-am trezit la realitate. Nu cultura e cea pe care o ştie lumea…

”Până la mașină și apoi pe coridoarele spitalului, Nichita a mers pe picioarele lui, tot timpul conștient, dar criza s-a repetat, din ce în ce mai violentă. La câteva minute după ora 2 noaptea (se făcute deja 13 decembrie), lupta s-a sfârșit.Doctorul Chirilă, care era de gardă îşi aminteşte: Mi-e o sete sălbatică, repeta…Nichita avea propria sa viziune asupra morții: o trata cu ironie, cu curiozitate, cu curtoazie. În această a treisprezecea noapte din decembrie, poetul o întâlnește. Spunea mereu: „când o să mor, o să fiu curios să văd ce simt și vreau să spun asta!”.

”Nu-l uitaţi, nu-l uitaţi pe cel căzut în război, lăsaţi-i din când în când un loc liber la masă,ca şi cum ar fi viu între noi,ca şi cum s-ar fi întors acasă. De fapt el s-a întors dintre noi întâiul, numai că s-a întors puţin mai ostenitşi pe un pat nevăzut şi-a aşezat căpătâiullângă veniţii acasă din mit. El şi-a făcut lucrul lui acum poate că îi e sete, o sete arzând ora până la noi ca un fum. Deci lăsaţi pentru el să cadă vin pe pământ. Nu-l uitaţi pe cel căzut în război, strigaţi-l din când în când pe nume,ca şi cum ar fi viu printre noi…şi atunci el va surâde în lume.” – Nichita Stănescu ( sursa: editura stef)

Deși medicii au spus că a murit din cauza unui stop cardio-respirator, se pare că alta a fost cauza decesului său. „La autopsie s-a constatat că nu mai avea nici măcar o celulă de ficat. Și-l băuse pe tot”, a declarat poetul Cezar Ivănescu, prieten de-al lui Nichita. Deși prietenii și apropiații au încercat în ultimii ani de viață să îl facă să renunțe la viața boemă, nu au avut nicio șansă de reușită. Astfel că, alcoolul i-a distrus viața încetul cu încetul.

Ne puteti urmări și pe: