Ne puteti urmări și pe:

,,Lumea nouă” vrea să preia puterea, „lumea veche” se apără şi îşi dispută supravieţuirea, scrie Valentin Naumescu, președintele Asociației Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană.


„Lumea nouă” vrea să preia puterea, „lumea veche” se apără şi îşi dispută supravieţuirea. Fiecare cu bunele şi cu relele proprii, noi neputând practic idealiza niciuna dintre paradigmele aflate în luptă dar putând avea, în ceea ce ne priveşte, opţiuni de ansamblu sau sectoriale.  Despre o parte din aceste multiple schimbări a vorbit doamna von der Leyen, în prima sa evaluare anuală a „stării Uniunii” – discursul cunoscut sub abrevierea SOTEU -, încercând pe cât posibil să definească o viziune coerentă a UE, internă şi externă – nu lipsită de controverse, se pare – la trecerea dinspre lumea veche spre lumea nouă, pendulând între cele două paradigme (în general, nu dă bine să nu vorbeşti despre ceea ce este nou ca fiind cu siguranță „mai bun”, mai ales dacă este vorba despre generații) şi încercând pe alocuri să le echilibreze, aşa cum a fost paragraful ambivalent despre noua ordine globală şi relaţia UE-China.
   O lume concurenţială, nesigură, volatilă, radicalizată, în care s-a acumulat multă ură în societăți, o lume foarte rapidă ca apariţie şi dispariţie a crizelor, ameninţărilor dar şi a oportunităţilor, cu o revenire a tentaţiilor autoritarismului atât dinspre dreapta ultraconservatoare cât şi dinspre stânga neo-marxistă, o lume a frontierelor redescoperite, dar în acelaşi timp o lume a progresului tehnologic accelerat, a unor noi şi importante oportunităţi educaţionale şi profesionale, cu o revoluție digitală și a inteligenței artificiale nebănuită cu câțiva ani în urmă, un spaţiu liber pentru noi competenţe, în care cei inspiraţi şi rapizi care ocupă nişe contextuale vor avea enorm de câştigat, o lume reideologizată şi radicalizată, atât la dreapta cât şi la stânga spectrului, o lume fragmentată şi mai închisă decât precedenta, a „bulelor” comunicaţionale, o lume plină de instrumente perfecționate de comunicare facilă şi totuşi impregnată de dezinformare şi fake news.
Probabil că ideal ar fi să alegem ce e mai bun din modelul vechi şi ce e mai bun din modelul nou (cam așa încearcă UE acum), dar mă tem că această reţetă „cherry-picking” nu va fi posibilă. Nici ca politici publice interne, nici ca ordine globală şi europeană. Una dintre cele două paradigme se va impune în cele din urmă. UE însăși, aflată în criză de câțiva ani, conține influențe și elemente active atât ale lumii vechi (occidentale-capitaliste-liberale), cât și ale lumii noi (postliberale, postcapitaliste și postoccidentale), care deocamdată coexistă tensionat, cu sporadice răbufniri conflictuale interne.
UE face parte în același timp din lumea veche dar se proclamă a fi și liderul inspirator al lumii noi, se teme de valul schimbărilor globale dar vrea să le gestioneze cu inteligență și noblețe în valori.

UE și România au dileme majore în a alege între lumea veche și lumea nouă, între a conserva și a schimba, dacă rețeta nu va putea fi mixtă, à-la-carte, ci cu meniu fix.

 În politica internațională, ordinea veche (liberală și occidentală) este categoric mai bună pentru noi -ca europeni și ca români- decât ceea ce se prefigurează acum, cu ascensiunea globală a Chinei și regională a Rusiei și posibila destructurare a Occidentului transatlantic. 

Sursa: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/razboiul-lumii-noi-impotriva-lumii-vechi-unde-se-plaseaza-ue-dar-romania

Ne puteti urmări și pe: