Melodia curentă

Titlu

Artist


Vasile Pârvan, întemeietor al arheologiei românești

Scris de pe septembrie 28, 2020

Vasile Pârvan, întemeietor al arheologiei românești

Institutul de  Arheologie din București și Muzeul județean din Bârlad au fost numite astfel în onoarea savantului, ca recunoaștere a meritelor acestuia în domeniu.

Eseist, istoric și filosof al culturii, Vasile Pârvan s-a născut la Huruiești, județul Bacău, la 28 septembrie 1882.Vasile Pârvan și-a înscris numele printre cei mai de seamă oameni de cultură de la începutul secolului al XX-lea din țara noastră.  A urmat secția clasică a Liceului ”Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad (1893-1900), unde a fost premiat de două ori la concursurile de istorie ale Societății ”Tinerimea Română”.  La recomandarea lui Nicolae Iorga și a lui Alexandru Sturdza a fost primit, ca bursier, la Universitatea din Jena (1904). După doi ani s-a mutat la Universitatea din Berlin, unde a studiat filosofia. Și-a luat diploma de doctor în filosofie, la 9 ianuarie 1909, la Universitatea din Breslau, susținând o teză despre naționalitatea comercianților din Imperiul Roman.
Vasile Pârvan a lucrat ca funcționar la secția de manuscrise a Bibliotecii Academiei Române (1903). A fost, apoi, profesor secundar la Bacău și Iași (1904-1909), profesor suplinitor (din 1909) la Catedra de Istorie Veche, Epigrafie și Antichități Greco-Romane a Universității din București; director al Muzeului Național de Antichități (din 1910); director al Școlii române din Roma (din 1921), potrivit volumului ”Membrii Academiei Române — dicționar” (2003).

Vasile Pârvan, considerat ”părinte al arheologiei românești”, a conceput un important plan național de cercetări arheologice. În cadrul acestuia, Vasile Pârvan a efectuat săpături arheologice în așezări și cetăți din Dobrogea și Muntenia: la Histria (cetate descoperită de Vasile Pârvan în urma săpăturilor începute în 1914), la Callatis, la Ulmetum, la complexul dacic din Munții Orăștiei, în așezările neolitice și dacice din Câmpia Dunării.

În timpul Primului Război Mondial și-a continuat munca în refugiul de la Dobrovăț, județul Iași, apoi la Odessa și la Focșani. Reîntors la București, și-a reluat activitatea didactică, colaborând la ”Arhiva pentru știința și reforma socială” a lui D. Gusti, în care a formulat un întreg program de culturalizare, a participat hotărâtor la organizarea Universității din Cluj, precum și la constituirea, în același an, a Institutului de Antichități și de Studii Clasice în capitala Transilvaniei, potrivit ”Dicționarului general al literaturii române” (2006).A studiat îndeaproape istoria geto-dacilor, concepând și realizând o operă monumentală  ,,Getica.”S-a stins din viață la 26 iunie 1927. Prin testament, și-a lăsat averea Academiei Române, iar biblioteca a donat-o Școlii Române de la Roma.


Opiniile cititorului

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *