Ne puteti urmări și pe:

Pierderea Cadrilaterului prin Tratatul de la Craiova – 07 septembrie 1940

Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 212 din 12 septembrie 1940.
În vigoare de la 12 septembrie 1940
MAJESTATEA SA REGELE ROMÂNIEI, pe de a parte, și MAJESTATEA SA REGELE BULGARILOR pe de altă parte, însuflețiți de dorința de a reglementa într’un spirit de înțelegere reciprocă toate chestiunile privitoare la raporturile dintre cele două State și de a crea bazele pozitive în vederea unei colaborări amicale între popoarele Lor, contribuind astfel la întărirea păcii în Europa Sud-Orientală;
Au hotărât să încheie un Tratat în acest scop și au desemnat ca plenipotențiari ai Lor, anume:

Majestatea Sa Regele României:

D-l ALEXANDRU CRETZIANU, Ministru Plenipotențiar;

D-l HENRI GEORGES MEITANI, Consilier Juridic pe lângă Ministerul Regal al Afacerilor Străine al României.

Majestatea Sa Regele Bulgarilor:

D-l SVETOSLAV POMENOV, Ministru Plenipotențiar;

D-l THEOKHAR PAPAZOFF, judecător ad-hoc la Curtea Permanentă de Justiție Internațională;

Care, după ce au schimbat Deplinele lor Puteri aflate în bună și cuvenită formă, au convenit asupra celor ce urmează:

ARTICOLUL I
În sectorul cuprins între Dunăre și Marea Neagră, frontiera între Bulgaria și România va fi pe viitor stabilită astfel în cât să urmeze traseul arătat în Protocolul anexat articolului de față (Anexa A). Acest protocol face parte integrantă din prezentul Tratat.

Modalitățile de punere în aplicare ale acestui articol formează obiectul unui Acord special între Înaltele Părți Contractante. (Anexa B.).

ARTICOLUL II
Pe baza Tratatului de față, Înaltele Părți Contractante declară în mod solemn frontiera stabilită între ele ca fiind definitivă și perpetuă.

Fiecare din Înaltele Părți Contractante se angajează în consecință să nu mai formuleze niciodată vreo pretențiune de ordin teritorial împotriva celeilalte Înalte Părți Contractante.

ARTICOLUL III Jurisprudență
Înaltele Părți Contractante sunt de acord pentru a proceda într’un termen de trei luni cu începere dela schimbul instrumentelor de ratificare ale prezentului Tratat, la schimbul obligatoriu dintre supușii români de origină etnică bulgară din județele Tulcea și Constanța (acesta din urmă în delimitarea dinainte de 14 Iunie 1925) și supușii români de origină etnică română din județele Durostor și Caliacra.

Întru cât privește supușii români de origină etnică bulgară și supușii bulgari de origină etnică română din alte regiuni ale României și Bulgariei, imigrarea acestora în țara lor de afinitate etnică, rămâne facultativă, într’un termen de un an cu începere dela schimbul instrumentelor de ratificare ale Tratatului de față.

S’a convenit totuși că Guvernul român va putea decreta emigrarea obligatorie în Bulgaria a unui număr de supuși români de origină etnică bulgară egal cu acela al supușilor bulgari de origină etnică română, ce și-ar fi exercitat facultatea de a emigra potrivit alineatului precedent, – Guvernul bulgar angajându-se a primi pe teritoriul său pe zișii supuși români de origină etnică bulgară.

În mod reciproc, Guvernul bulgar va putea decreta emigrarea obligatorie în România a unui număr de supuși bulgari de origină etnică română egal cu acela al supușilor români de origină etnică bulgară care și-ar fi exercitat facultatea de a emigra în conformitate cu alineatul al doilea al articolului de față, Guvernul român angajându-se a-i primi pe teritoriul său.
ARTICOLUL IV
Chestiunile tehnice referitoare la transferul de populațiuni fac obiectul unui Acord special între Înaltele Părți Contractante. (Anexa C.).
Chestiunile de ordin financiar derivând din Tratatul de față formează obiectul unui acord special între Înaltele Părți Contractante (Anexa D.).
ARTICOLUL V
Bunurile rurale – proprietăți clădite și neclădite – situate în județele Durostor și Caliacra (în delimitarea lor dinainte de 14 Iunie 1925), dobândite potrivit legilor române și aparținând tuturor românilor ce nu sunt cuprinși în transferul de populațiuni, vor putea fi lichidate liber și nesilit de către proprietarii lor, fără piedici ce ar rezulta din dispozițiuni legislative sau administrative bulgare, într’un termen de 18 luni, cu începere dela schimbul instrumentelor de ratificare ale Tratatului de față.
După expirarea acestui termen, autoritățile bulgare vor putea expropria aceste proprietăți, în schimbul unei juste și prealabile despăgubiri, stabilită după evaluările făcute de Comisiunea Mixtă pentru schimbul de populațiuni.

ARTICOLUL VI
Se creează o Comisiune Mixtă compusă din trei membri români și trei membri bulgari căreia vor fi supuse toate chestiunile relative la aplicarea Tratatului de față, chestiuni pentru a căror soluționare nu s’ar fi prevăzut o procedură specială.

Zisa Comisiune își va avea sediul la Giurgiu și se va întruni într’un termen de trei zile după schimbul instrumentelor de ratificare ale Tratatului de față.

Dacă Comisiunea mixtă nu ar ajunge să găsească soluțiunea unei chestiuni într’un termen de 10 zile, cu începere din momentul în care ea ar fi fost sesizată, zisa chestiune va fi supusă la cererea uneia dintre delegațiunile la Comisiunea Mixtă, celor două Guverne, pentru a fi rezolvată pe calea diplomatică.

Dacă într’un nou termen de două luni, cu începere din momentul când Guvernul respectiv ar fi fost sesizat de delegațiunea sa în Comisiunea Mixtă, tratativele pe calea diplomatică nu ar fi ajuns la un Acord, diferendul va fi supus arbitrajului.

Fiecare din Înaltele Părți Contractante va desemna un arbitru. Cei doi arbitri se vor pune de acord pentru desemnarea unui supra arbitru.

În caz de desacord, alegerea supra arbitrului va fi încredințată unei terțe Puteri, desemnată de comun acord de către Înaltele Părți Contractante.

ARTICOLUL VII
Prezentul Tratat va fi ratificat. Schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc în București, cel mai târziu până la 15 Septemvrie 1940.

Făcut în Craiova, la 7 Septemvrie 1940, în dublu exemplar.

Pentru România:

AL. CRETZIANU.

HENRI GEORGES MEITANI.

Pentru Bulgaria:

S. POMENOV.

TH. PAPAZOFF.

Ne puteti urmări și pe: