Ne puteti urmări și pe:

Mihail Kogălniceanu – artizanul României moderne

6 septembrie: 203 ani de la nașterea lui Mihail Kogălniceanu, politicianul cărturar, unul din arhitecții României moderne

Mihail Kogălniceanu, om politic, istoric și scriitor, s-a născut la Iași, la 6 septembrie 1817. Și-a început studiile în pensionul lui Victor Cuénim din Iași și la Institutul Francez din Miroslava, județul Iași, și le-a continuat la Luneville (Facultatea de Litere) și la Berlin (dreptul și istoria), conform dicționarului „Membrii Academiei Române” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003).
A fost trimis la studii la Luneville (între 1834-1835) și la Berlin (1835-1838) împreună cu fiii domnitorului Mihail Sturdza. La Berlin, pe lângă serioase studii particulare, audiază, din 1836, cursurile de istorie și drept ale Universității (la care se înscrie în 1837), orientându-și gândirea în sens liberal și democratic, se arată în ”Dicționarul scriitorilor români” (Editura Fundației Culturale Române, București, 1998; coordonatori: Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu).Și-a desfășurat activitatea în mai multe domenii, fiind publicist, scriitor, traducător, istoric, editor. A desfășurat o intensă activitate de publicist: în 1838 a preluat de la Gh. Asachi ”Alăuta Românească”, seria nouă a suplimentului literar al ”Albinei Românești”, iar în 1840 a scos revista ”Dacia literară” și ”Foaia Sătească a Prințipatului Moldaviei”, înființând totodată o tipografie și o editură proprie. A avut însemnate preocupări în domeniul istoriei. În 1837 a publicat, la Berlin, ”Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens”, iar în 1841 a inițiat cea dintâi colecție de documente istorice, ”Arhiva românească”, urmată de ”Letopisețele Țării Moldovii” (trei volume), în care apăreau pentru prima dată cronicile lui Miron Costin și Ion Neculce. A fost membru al Societății de Istorie și Antichități din Odessa, precum și al Societății Orientale din Franța.Mihail Kogălniceanu a desfășurat o susținută activitate politică. Participă la Revoluția din 1848 din Moldova, apoi, refugiat la Cernăuți, redactează, în august 1848, documentul intitulat ”Dorințele partidei naționale în Moldova”, precum și ”Proiect de Constituție pentru Moldova”. Documentul ”Dorințele partidei naționale din Moldova” a constituit expresia cea mai înaltă a cerințelor programatice formulate în Principate: autonomia deplină a țării, egalitatea în drepturi civile și politice, libertatea cuvântului și a tiparului ș.a., inclusiv Unirea Moldovei cu Țara Românească, ”cheia boltei fără de care s-ar prăbuși tot edificiul național”, spunea M. Kogălniceanu. Colaborează, totodată, la publicația „Bucovina”.
A fost apoi unul dintre cei mai aprigi luptători pentru Unirea Principatelor. A fost unul dintre liderii Societății „Unirea”, înființată la 25 mai 1856, membru în Comitetul electoral al Unirii din Iași (februarie 1857), deputat în Divanul ad-hoc (1857) și în Adunarea electivă (ianuarie 1859) din Moldova. Mihail Kogălniceanu a fost cel care a prezentat, în octombrie 1857, rezoluția adoptată de adunarea ad-hoc din Moldova, în care se arăta că ”cele dintâi, cele mai mari, mai generale și mai naționale dorințe ale țării” erau respectarea autonomiei, unirea Principatelor într-un singur stat cu numele de România, prinț străin ereditar ș.a. ”Om nou la legi noi” avea să spună Mihail Kogălniceanu în discursul rostit cu prilejul alegerii ca domn, de către Adunarea electivă a Moldovei, a lui Alexandru Ioan Cuza, la 5 ianuarie 1859.
După ce s-a retras din viața politică, Kogălniceanu, care fusese ales ca membru al Secțiunii Istorice a Academiei Române în 1868, a fost președinte al Academiei între 1887 și 1889. Îmbolnăvindu-se grav în 1886,el și-a petrecut ultimii ani publicând documente istorice.Mihail Kogălniceanu a murit la Paris în timpul unei operații la 1 iulie 1891. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași.

Ne puteti urmări și pe: