Ne puteti urmări și pe:

27 august 1916. Intrarea României în război

Regele Ferdinand a anunţat hotărârea în plenul Consiliului de Coroană din 27 august 1916. Vreme de doi ani, Bucureştiul îşi păstrase neutralitatea. Fiecare tabără încercase să atragă Bucureştiul de partea ei. Puterile Centrale, adică Germania şi Austro-Ungaria, promiteau mai multe drepturi pentru românii din Transilvania şi protecţie contra pretenţiilor Bulgariei asupra Dobrogei. Antanta, alcătuită din Anglia, Franţa şi Rusia, a fost iniţial foarte rezervată în promisiuni. Dar când aliaţii au întâmpinat mari probleme pe frontul de vest, premierul Brătianu a obţinut recunoaşterea drepturilor României asupra Ardealului. Ferdinand de Hohenzollern a acceptat cu stoicism direcţia impusă de opinia publică şi confirmată cu hotărâre de regină, englezoiaca Maria.
   Neutralitatea României – hotărâtă vara lui 1914 – a fost o decizie îndelung cumpănită. Carol I ştia că vechiul său tratat cu Austro-Ungaria şi Germania putea fi uşor denunţat. Puterile Centrale nici măcar nu îl anunţaseră că vor declara război Serbiei. Vestea i-a fost adusă post factum de ambasadorul Vienei, Czernin. Prima replică a regelui a fost: „Asta înseamnă război mondial”.

Dovadă că, după moartea regelui Carol, la 10 octombrie 1914, România rămâne neutră. Ca să câştige timp, Brătianu le spunea habsburgilor că unioniştii sunt de nestăpânit, iar anglo-francezilor că ameninţările austro-ungare sunt teribile. În fapt, voia să obţină Basarabia de la o ţară a Antantei, Rusia, şi Transilvania de la Puterile Centrale.

Presiunile publice pentru Ardeal îşi aveau un aliat serios chiar în primul cerc al Puterii: regina Maria. Manifestaţiile de pe Calea Victoriei i se adresau deseori direct.

A fost nevoie ca premierul Ionel Brătianu să îi explice reginei, cu hărţile pe masă, că aşteptarea este în interesul României. El voia să obţină de la Antanta garanţii ferme că, în caz de victorie, Transilvania va fi a României.Iniţial, Anglia şi Franţa nu erau convinse că România va face faţă. Armata română avea de apărat Carpaţii, dar şi linia Dunării. Bulgaria, aliată cu Puterile Centrale, revendica Dobrogea sau măcar sudul ei, Cadrilaterul.
   Intrarea în război de partea Antantei însemna, deci, un dublu câştig pentru Antantă: şi militar, şi economic. Ca să încline balanţa în favoarea cerinţelor româneşti, regina Maria le-a scris ea însăşi verilor ei, regele George al V-lea al Angliei şi ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei. 
    Premierul român a răspuns Antantei că România va intra în război în jurul datei de 1 august. Dar numai cu următoarele condiţii: Armatei Române să îi fie livrate 300 de tone de armanent zilnic.
România avea obligaţia să intre în război până la 28 august, primind în schimb recunoaşterea drepturilor asupra Transilvaniei.
  România intră în război alături de Antantă, împotriva Germaniei şi Austro-Ungariei, pentru Transilvania. Regele Ferdinand însuşi a plătit scump această decizie. El a fost şters din casa de Hohenzollern şi a pierdut dreptul de a-şi mai folosi numele german. Aşa s-a născut, în toiul primului război mondial, dinastia de România.

Ne puteti urmări și pe: