Ne puteti urmări și pe:

La Tarcău, Brateș, a avut loc între 10-20 august 2020, Simpozionul de acuarelă „Iulia Hălăucescu”, ediția a II-a.

Emil Nicolae: – Bună ziua vă spun de la a doua ediție a Taberei, a Simpozionului de acuarele de la Tarcău, organizat de Consiliul și Primăria Locală Tarcău și  Fundația Mircea Titus Romanescu, deja e o tradiție. Anul trecut,tot în august am avut aici o expoziție interesantă în acuarelă. Simpozionul a început să devină foarte cunoscut. Din păcate, în condițiile date, artiștii sunt mai mult pe șevalete, o să vedeți, dar prezența fizică e mai redusă pentru că trebuie să respectăm niște norme. Vreau să fac de la început precizarea că deși ne  vedeți în direct acuma, e bine să urmăriți ulterior un film dedicat acestui eveniment, în care veți vedea mai multe detalii, interviuri cu artiști, interviuri cu organizatorii, lucruri pe care nu le vom mai repeta de astă dată. Nu are rost să repetăm, domnul primar Mircea Nistor,  sunteți primul la discuții să ne spuneți bun venit.

Mircea Nistor: – Bun venit tuturor, mă bucur nespus de mult că am reușit și anul acesta să organizăm la Tarcău ediția a doua a Simpozionului de acuarele Iulia Hălăucescu. Mulțumesc fundației Titus Romanescu pentru tot sprijinul acordat pentru implicarea deosebită în organizarea acestui eveniment. Mulțumesc artiștilor prezenți și itineranți care au fost anul acesta la acest simpozion și cărora, sper că le-am insuflat din nou această dorință de a reveni și în anii următori la Tarcău, doamna Mirela Hagiu, dl. Arcadie Răileanu, Mircea Titus Romanescu, Grigore Caragea și Corneliu Drăgan Târgoviște.Aceștia sunt artiștii acuarelei românești care au acceptat să participe la acest simpozion și anul acesta și, prin bunăvoința lor, sperăm că și în anul următor acest simpozion va continua și va ajunge pe noi culmi de performanță, audiență și  popularitate.

Emil Nicolae: – Mulțumesc. Artiștii au fost prezentați de dl primar, o să-i ascultați cum am spus in extenso în emisiunea dedicată acestui eveniment. Eu am să-mi închei această intervenție după ce o să-l ascultăm pe dl Mircea Titus Romanescu, președinte și fondator al Fundației.

Mircea Titus Romanescu: – Mai puțin președinte, fondatorul fundației. Președinte mai puțin, mai mult fondator.

Emil Nicolae: – Pot să-ți pun o întrebare, pe care nu ți-am pus-o în interviu? De obicei fundațiile astea au existat și la Piatra Neamț, o Fundație Iulia Hălăucescu cândva, sunt postume. Cum te simți ca fondator în viață?

Mircea Titus Romanescu: – Întrebarea e foarte bună.

Emil Nicolae: – În interviu nu ți-am pus-o.

Mircea Titus Romanescu: – Mă simt că am transcendat viața. Simt că continui într-o nouă viață.

Emil Nicolae: – Spune-mi despre evenimentul ăsta ce poți să mai adaugi față de ce s-a spus?

Mircea Titus Romanescu: – Față de ce s-a spus și tehnic de către artiști și organizațional de către cei implicați în organizare ș.a.m.d. pot să spun  că încercăm să facem  și în Tarcău, așa cum fundația a încercat și în alte colaborări și în alte zone ale țării, încercăm să realizăm acel, să zicem, trinom între artă, tradiție și cultură sau artă, tradiție și religie în alte părți, la care putem adăuga și a patra latură, sper, relația cu turismul. Sper să reușim ca aicea unde avem singurul muzeu de artă contemporană, arta acuarelei din țară, să reușim să creăm un prim pol de interes artistic și să dăm o anumită notorietate și importanță acestei zone.  Pentru asta insistăm să continuăm în ideea continuării  acestor simpozioane cu artiști din ce în ce mai valoroși și chiar cu artiști internaționali, pentru ca să putem realiza o legătură a zonei acestea de acuarele cu zonele interesante de acuarele din toată Europa. Normal că ăsta-i un plan foarte ambițios în viziunea mea dar îl pornim cu pași mici, continuăm în fiecare an și vom ajuge departe. Mulțumesc frumos.

Emil Nicolae: – Mulțumesc, Mircea. Trebuie să spun la începutul referinței mele privitoare și la expoziție un lucru, un lucru sau câteva lucruri despre doamna Iulia Hălăucescu. În fiecare an acest simpozion ne atrage, ne aduce aici datorită acestui brand Iulia Hălăucescu, cum a fost numită de Valentin Ciucă într-o prezentare, Doamna Acuarelei Românești. Comuna Tarcău este fericită că are acest brand unic în țară și nu e vorba de unicitate, cât de valoarea lui, prin ceea ce Iulia Hălăucescu a lăsat pentru acest județ. Și înainte de a intra în câteva, să zicem, chestiuni tehnice de expoziție, vreau să vă spun despre dna Iulia Hălăucescu o amintire. Am făcut o emisiune cândva, era în viață, în casa Hălăucescu ea și cu soțul dumneaei  Petronius  care ne-au relatat, Iulia Hălăucescu prima ei trusă de acuarelă, despre prima trusă de acuarelă,  despre condițiile în care a primit-o. Era tânără, evident și era în Piatra Neamț, se plimba pe podul de pe Bistrița, unde avea o întâlnire cu dl Petronius și el tânăr ofițer și la acea întâlnire dl Petronius i-a dus un buchet frumos evident și o cutie cu acuarele în care se afla și o carte de vizită cu  o dedicație. Adrian Ciupercă a filmat emisiunea aia, poate-și amintește, acasă la doamna Hălăucescu în atelier și în timp ce eu vorbeam cu dna  Hălăucescu, dl Petronius soțul dânsei, a căutat și s-a prezentat cu cutia cu acuarele și a deschis-o și înăuntru era cartea de vizită a dlui tânăr ofițer Petronius Hălăucescu, cred că avea o vechime de 50-60 de ani amintirea aceea. E filmată, o să scot și filmul ăsta, o să-l mai transmit cândva cu o altă ocazie.  Da, deci Iulia Hălăucescu patronează acest eveniment, lucru important și normal că artiștii care vin aici trebuie să se  străduiască să atingă nivelul pe care l-a impus dna Hălăucescu în acuarela românească. Și reușesc lucrul ăsta, se vede că am fost și anul trecut și se vede și acum ceea ce avem pe aceste șevalete, trebuie să mă mișc atent. Interesant este că avem dacă iau în ordine Arcadie  Răileanu aici de față, care este în mentalul colectiv al celor care vin la vernisaje consacrate prin uleiuri și guașe,  reușește în acuarelă să fie la fel, să fie tot pictor pentru că aici este o discuție lungă dacă acuarela este pictură, și a devenit pictură de-a lungul timpului, ca în Europa la jumătatea secolului XVIII, când a reușit să se autonomizeze în Anglia, Marea Britanie, făcându-și acuareliștii  o asociație profesionistă. În România acuarela a ajuns mai târziu și a ajuns ca un exercițiu în general pregătitor. Sigur că și Luchian și Grigorescu și toți marii noștri pictori până la contemporani au făcut și acuarelă. Dar problema este să eliberăm din discuție acest „și”, să reușim să găsim  artiști și artiștii să găsească la rândul lor opere în acuarele care să impună acest tip de filaj autonom. Ori în această expoziție lucrul ăsta se vede. Sigur că la Grigore Caragea și la Drăgan Târgoviște în primul rând ei sunt recunoscuți deja ca maeștri ai acuarelei pentru că mai ales cu acuarelă s-au prezentat publicului. Da și dna Hagiu, o să vedeți interviul, și-a asumat acuarela ca un exercițiu cu statut autonom lângă ulei și Mircea Romanescu face uleiuri și a avut o opțiune personală, un debut în acuarelă. Dar este important că la un moment dat acuarela de o anumită dimensiune și o să urmăriți în interviul cu Mircea Romanescu, în emisiune sunt multe lucruri tehnice, nu le mai spun eu acum, ele vor fi în emisiune, repet, m-am uitat pe emisiunea după această transmisie în direct, la această dimensiune  acuarela devine autonomă, subiectul e autonom și e finit, aicea este problema, nu mai este o tușă pregătitoare pentru un ulei, dar poate fi oricând și asta dar nu asta au urmărit artiștii aici, fiecare lucrare e un lucru finit și reușește în sine să atragă atenția și să se impună ca o operă. Până la acuarela care se adresează în primul rând sentimentului, simțului, sensibilității, uleiul e mai elaborat și el mai solicită și intelectul,  inteligența – o idee dintr-o carte de Da Vinci. Dar acuarela este aceea care vine spre privitor. Sunt două tipuri de pictură: pictură e și acuarela, ăsta este statutul câștigat. Este o pictură, un tip de pictură și asta o găsim mai ales în ulei, să-i spunem „asiduă” între ghilimele, adică așteaptă privitorul să o descopere, să se apropie,  s-o înțeleagă, s-o descifreze. Acuarela are viață în ea și vine spre privitor, îl provoacă, îl trage de sentiment, ca să zic așa. E cu totul altceva, un alt fel de feedback și așa a reușit ca artă de sine stătătoare și s-a creat un cult în România astăzi. Acuma dacă am spus câteva chestii despre istoria acuarelei în România, sigur că putem să-i acordăm, suntem aproape de Mănăstirea Neamț, am putea să îi acordăm o vechime de câteva secole dacă ne gândim că Gavril Orinc în Tetraevangheliarul care se află acum în Marea Britanie are câteva pagini în cartea de deschidere de pictură în culori de apă. Nu era atunci instaurat încă  tehnic vorbind conceptul de acuarelă, dar, practic, artiștii consacrați și care-s consacrați în ulei, iată, ea a apărut chiar la 100 de ani aproape după, apare după ce s-a consacrat  în Europa, de Vest. Dar sigur obișnuiți să umblăm  în arhive, obișnuiți să descoperim doctori în atelier, iată că acuarele, făcute cu un scop tranzitoriu, pregătitor de un Luchian, de un Grigorescu, au ajuns să fie apreciate  în sine ca lucrări finite și autonome prin valoarea pe care le-o dă semnătura. Dar la un moment dat acuarela începe și în România să își câștige un statut propriu și autonom. Aici trebuie spus de ce: de ce acuarela e un exercițiu la toți: pentru că era mai ușor să ia cu el hârtia, culoare și blocul  de hârtie, să-și pregătească tabloul pe hârtie la fața locului, la culoare, la desen, la imagini, la tot ce înseamnă detaliu. Dar lucrul ăsta a devenit foarte important, nu ca tehnică ci ca valori artistice deosebite, l-am decoperit chiar la Luchian  și în lucrări descoperite în muzee de referință, nu numai la bibliotecă, ci în biblioteci și acolo la marii artiști consacrați o să vedem ce portofolii de acuarele importante au. Dar sunt artiști și-i avem prezenți aici care au surprins acuarela, s-au profilat și au rămas în mentalul colectiv ca maeștri ai acuarelei, îndeosebi Iulia Hălăucescu în perioada de început, a avut o perioadă de început foarte interesantă în ulei și brusc, la un moment dat s-a decis să treacă la acuarelă. Și a făcut nu de la acuarelă la ulei ci de la ulei la acuarelă și a reușit în acuarelă cu experiența în ulei și lucrând pe suprafețe mari să impună acest tip de artă vizuală, să o impună publicului și să atragă atenția asupra ei. Acuma probabil e și împrejurarea, de-a lungul timpului acuarela a fost tot timpul asociată sau mai ales asociată cu peisajul. Ori un peisaj cum e acesta de la Tarcău și câte avem în România sigur că au atras, au impus cumva aceste peisaje tehnicii acuarelei. Erau și mari artiști care făceau și ulei sau și-au propus să lucreze în ulei și a venit peisajul și le-a spus, le-a cerut acuarela, s-a impus de la sine asta este foarte interesant. Sigur că până la urmă faci și natură statică, faci și compoziție, există apoi și tehnici mixte  în care este implicată acuarela, dar ea există,  să ținem minte, și faptul că există acest muzeu viu Iulia Hălăucescu la Tarcău și că va fi în continuare acest Simpozion la nivelul dimensiunii internaționale, probabil că la nivelul ediției a III-a, a IV-a, ne ajută și vremurile să scăpăm de alte probleme sanitare, Tarcăul va deveni pridvorul acuarelei europene, ceea ce este foarte important și pentru asta merită felicitări organizatorii.

Mircea Titus Romanescu: – Mulțumim.

Da. Vă invităm să vă delectați cu operele artiștilor.

Familia Jurnal FM a fost prezentă la acest eveniment.

Ne puteti urmări și pe: