S-a întâmplat în 9 iulie 1943

S-a întâmplat în 9 iulie 1943: S-a născut Margareta Pâslaru, interpretă româncă de muzică uşoară, populară, actriţă de teatru, film, compozitoare, textieră, realizatoare emisiuni TV şi radio. Cântăreaţă de muzică uşoară şi populară, compozitoare şi textieră, actriţă de teatru şi film, Margareta Pâslaru s-a născut la 9 iulie 1943, în Bucureşti. Şi-a făcut debutul, elevă fiind, în muzica uşoară, în 1958, la un eveniment care a avut loc la Casa de Cultură Griviţa Roşie. Acolo a fost descoperită de Ileana Pop, care realiza transmisii TV de la Casa de Cultură, în care apare şi Margareta. În acea perioadă a obţinut Premiul I pe Capitală, la Festivalul artiştilor amatori.

   Într-o emisiune dedicată sportivilor români participanţi la Olimpiada de la Roma, „Toată lumea face sport”, din 10 iulie 1960, este solicitată de realizatori (Valeriu Lazarov şi George Mihalache) şi cântă „Picolissima serenada” în limba italiană. După aceea, lansează, cu Marina Voica, un cântec care a devenit un mare şlagăr al anilor ’60 – „Pe aripa vântului”. După 15 ani, cele două artiste au lansat, la Mamaia, şlagărul „Baladă”. În 1959, tânărul compozitor George Grigoriu, auzind-o cântând şi apreciindu-i timbrul special, compune pentru eleva Pâslaru Margareta „Chemarea mării” („Şi-n apa mării”, cum o numea publicul). Înregistrată la Radio România, piesa în interpretarea tinerei soliste devine un mare şlagăr. „Chemarea mării” marchează şi debutul discografic al Margaretei, bătând toate recordurile de vânzare în 1961.Mai târziu, George Grigoriu a fost cel care a numit-o „un mit al muzicii uşoare”.

      Discul de Aur – primit în 1968 – o catapultează la Cannes, anul următor, unde i se decernează Trofeul M.I.D.E.M. şi apare pe aceeaşi scenă cu Ginette Reno, James Last, Tunes Dizzeie, Muslim Magomaev, Patty Pravo, Jaffa Jarkoni, Juan Manuel Serrat, Amalia Rodriguez, Dalida, Mireille Mathieu, Udo Jurgens, Adriano Celentano. A studiat pian, balet, pictură, cursul de perfecţionare de pe lângă Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă (Ministerul Culturii), la clasa Cameliei Dăscălescu. Sculptorul Ion C. Dimitriu-Bârlad a fost bunicul Margaretei Pâslaru.

        Urmează o ascensiune rapidă pentru tânăra cântăreaţă, care lansează şlagăr după şlagăr: „Mandolina mea” şi „Polca dragostei” de George Grigoriu, „Două rândunici” de Radu Şerban, „Cum e oare?” de Florin Bogardo, „Margarete” de Temistocle Popa, „Va veni o clipă” de Paul Urmuzescu. În acelaşi timp, realizatorul Valeriu Lazarov, o invită (pe lângă emisiunile curente de varietăţi) să cânte şi să joace în trei scurtmetraje muzicale de televiziune, pentru străinătate, premiate la Montreaux şi Cairo.Vocea amplă şi timbrul grav al Margaretei îi inspiră atât pe compozitorii clasici ai muzicii uşoare, precum Henry Mălineanu, George Sbârcea, Camelia Dăscălescu, Aurel Giroveanu, Edmond Deda, Nicolae Kirculescu, cât şi pe cei tineri pe atunci – Temistocle Popa, Florin Bogardo, Ion Cristinoiu, Marcel Dragomir, Marius Ţeicu. Au fost 65 de compozitori care i-au încredinţat creaţiile lor. Astfel Margareta Pâslaru îşi creează un repertoriu vast, la care se adaugă şlagăre internaţionale: „Trandafirii tăi”, „În grădina bucuriilor”, „Harap Alb”, „Spuneam că nu-mi pasă”, „Poate vreţi să dansaţi”, etc. Din repertoriul său sunt înregistrate aproximativ 680 de melodii la Radio, Electrecord, Televiziune, piese cântate în turneele din ţară şi străinătate. Apreciata cântăreaţă evoluează excelent ca actriţă în teatru şi film, abordează folclorul, începe să compună cu originalitate muzică şi text, acompaniindu-se la pian.

       Margareta Pâslaru este distribuită de maestrul Liviu Ciulei, alături de Toma Caragiu, în 1964, în piesa „Opera de trei parale” de Bertold Brecht, în rolul Polly Peachum, la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”. Piesa s-a jucat în patru stagiuni, aproximativ 400 de reprezentaţii, şi a beneficiat de o distribuţie de excepţie: Clody Bertola, Toma Caragiu, Victor Rebengiuc, George Măruţă şi Rodica Tapalagă.Este distribuită, în 1968, în spectacolul de teatru radiofonic „Nu sunt Turnul Eiffel” de Ecaterina Oproiu, regia Valeriu Moisescu, apărut, apoi, şi pe disc vinil, în rolul Manţi, alături de Octavian Cotescu, Vasilica Tastaman, Rodica Tapalagă, Cornel Coman, Mihai Pălădescu. Un an mai târziu, apare în serialul radiofonic „Şoseaua Nordului” după romanul lui Eugen Barbu, regia Constantin Moruzan, în rolul Marta, alături de Constantin Brezeanu, Victor Rebengiuc, Corado Negreanu, Mircea Albulescu, Emil Hossu. Tot în 1968, juriul internaţional al Festivalului Cerbul de Aur îi oferă Margaretei Pâslaru Menţiunea „Cerbul de Aur”, ceea ce înscrie numele României în palmaresul primei ediţii.

      În acelaşi an, la numai 25 de ani, artista a sărbătorit 10 ani de activitate printr-un „One Woman Show” cântând 23 de piese, unele compoziţii proprii. La ediţia 1969 a Festivalului Internaţional Cerbul de Aur artista face un salt de la statutul de concurent la cel de vedetă în recital; acompaniată de propria formaţie (Rolf Albricht) şi creându-şi coregrafia, Margareta Pâslaru interpretează 12 piese româneşti, şlagăre internaţionale, folclor şi compoziţii proprii. Este solicitată din ce în ce mai mult de mari regizori şi realizatori TV, printre care se numără: Alexandru Bocăneţ, Tudor Vornicu, Titus Munteanu, Dumitru Moroşanu, Paul Urmuzescu, Tudor Mărăscu, Aurora Andronache, Dan Mihăescu, Ovidiu Dumitru şi mulţi alţii. Din păcate, solicitările de peste hotare nu au putut fi onorate, fiindcă Margareta Pâslaru nu a primit viză de ieşire – în vest – timp de 10 ani.

      Continuă apariţiile la televiziune, Sala Palatului, Teatrul „Constantin Tănase”, Sala Polivalentă, grădini de vară („Boema”), alături de artişti celebri ca: Stela Popescu, Ştefan Bănică, Vasilica Tastaman, Alexandru Arşinel, Horia Moculescu ş.a. Este invitată la Teatrul Radiofonic, face înregistrări la radio şi pe disc.Joacă în filme („Tunelul” – regia Francisc Munteanu, „Un film cu o fată fermecătoare” – regia Lucian Bratu, „Împuşcături pe portativ” – regia Cezar Grigoriu, „Veronica” – regia Elisabeta Bostan, „Veronica se întoarce”, „Gloria nu cântă’ – regia Alexandru Bocăneţ, „Melodii, melodii” – regia Francisc Munteanu). Devine, astfel, una dintre cele mai solicitate vedete ale timpului.În 1983, se stabileşte în SUA, urmându-şi soţul, Gheorghe Sencovici. Margareta îşi continuă activitatea artistică pe diverse planuri.În paralel cu lucrul la galeriile de artă compune şi înregistrează la Q Sound Studio NY: „Cheia”, „Tatăl nostru”, „Omul bun învinge”, „Un copil uitat”, „Un pod peste ocean”, „Bucuria de-a cânta”, „Sărbători fericite”, „Listen my daughter”, „Am cântat”. Schiţează continuu muzică şi texte pe care le definitivează la Bucureşti.În 1998 şi 1999 efectuează turnee în SUA şi Canada cu recitalul „Vine, vine…Margareta” prin care marchează 40 de ani de activitate artistică, acompaniată de Radu Goldiş.

      Devine voluntar şi activează în cadrul numeroaselor proiecte precum „The Food Bank”, „Meals on Wheels”, „Bridges”.Trece de cealaltă parte a camerei de filmat în calitate de regizor artistic, producător, scenarist, editor, la TV şi „M Soul Productions”, creând documentare şi programe cultural educative. Margareta Pâslaru a donat 200 de emisiuni la Muzeul Carter House din oraşul Summit, statul american New Jersey. Organizează „Ziua Internaţională a Copilului” – 1 Iunie la San Francisco, formând oraşe surori cu Summit New Jersey, Washington DC şi alte state.Toate aceste contribuţii la mai binele comunităţii i-au adus, în 2002, premiul „’Women of Excellence” categoria Arts & Humanities – oferit de Senatul statului New Jersey.

      În 1996, se întoarce în România, pentru a-şi lansa o casetă audio şi un CD – „’The best of…”, donând Comitetului Român UNICEF toate încasările rezultate din vânzarea în România a acestora. Tot atunci, Margareta Pâslaru a primit diploma, insigna şi titlul de membru de onoare al Comitetului Naţional Român UNICEF. De altfel, ea s-a implicat tot timpul în acţiuni umanitare şi de voluntariat, atât în SUA, cât şi în ţară. Margareta Pâslaru a lansat, la 30 mai 2016, albumul de autor „Cum să te las?”, în beneficiul supravieţuitorilor incendiului, care a avut loc la clubul „Colectiv” în 2015. Tot în 2016, la Gala Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România (UARF) i-a fost decernată placheta „Artist plurivalent” UARF, Premiul de Excelenţă pentru întreaga carieră.

Surse:

http://aarc.ro/cineasti/trivia/margareta-paslaru

https://www.cinemagia.ro/actori/margareta-paslaru-2999/

https://stirimondene.fanatik.ro/margareta-paslaru-o-doamna-de-poveste-pasivitatea-ucide-lent-dar-sigur-18244181

http://www.rador.ro/2018/07/09/portret-margareta-paslaru-personalitate-complexa-a-culturii-nationale-implineste-75-de-ani/

https://www.agerpres.ro/documentare/2018/07/09/documentar-marea-artista-margareta-paslaru-la-aniversarea-a-75-de-ani-de-viata-si-60-de-ani-de-cariera-artistica–140610

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

The post S-a întâmplat în 9 iulie 1943 appeared first on Jurnal Spiritual.