Ne puteti urmări și pe:

Luni, 15 iunie, se împlinesc 131 de ani de la moartea poetului național Mihai Eminescu, supranumit ,,Luceafărul poeziei românești” sau ,,poetul nepereche”. Poetul este considerat drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț organizează un spectacol literar-muzical sub genericul „Omagiu lui Mihai Eminescu“, luni, 15 iunie, la 131 de ani de la trecerea în nemurire a marelui poet. Manifestarea va avea loc la bustul lui Mihai Eminescu din fața bibliotecii, cu începere de la ora 12:00.

Poetul naţional al românilor, Mihai Eminescu (născut Eminovici), s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani, fiind al şaptelea dintre cei 11 copii ai căminarului Gheorghe Eminovici.

A studiat, din 1860, la Liceul german din Cernăuţi, dar în 1863 s-a retras ca ”privatist” (elev particular). În 1864 a fost copist la Tribunalul din Botoşani, iar din 1865 a devenit custode al bibliotecii profesorului său, Aron Pumnul, potrivit volumului biografic “Viaţa lui Mihai Eminescu” de George Călinescu (Editura pentru literatură, 1966).

După moartea lui Aron Pumnul, Eminescu a plecat în Transilvania, la Blaj şi Sibiu, unde şi-a continuat studiile liceale, apoi a ajuns la Bucureşti, urmând trupele de teatru Tardini-Vlădicescu. A devenit copist şi sufleur în trupele lui Iorgu Caragiale (1866-1868), Mihail Pascaly (1868), participând la turnee în întreaga ţară, apoi a ajuns la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde a fost angajat ca sufleur.

În toamna anului 1869 a plecat la Viena, unde până în 1872 a fost student la Facultatea de Filosofie, neavând dreptul să se prezinte la examene din cauza studiilor incomplete. Aici a făcut parte din societatea literar-socială ”România” şi din cea literar-ştiinţifică ”România jună”. Tot la Viena l-a cunoscut pe Ioan Slavici, pe atunci student la Drept, cu care a legat o profundă prietenie.

Primele încercări de poezie ale lui Mihai Eminescu datează din ianuarie 1866, când a debutat cu poezia ”La mormântul lui Aron Pumnul”, pe care a semnat-o cu numele M. Eminovici. Închinată memoriei profesorului său, poezia a apărut în broşura scoasă la moartea acestuia (12/24 ianuarie 1866, la Cernăuţi), intitulată ”Lăcrămioarele învăţăceilor gimnăziaşti den Cernăuţi la mormântul prea iubitului lor profesor Arune Pumnul”.

Pentru Constantin Noica, Mihai Eminescu reprezenta ,,omul deplin al culturii româneşti”. El adăuga: ”Cu numele lui magic deschidem toate porţile spiritului. Dar nu e vorba de operele lui Eminescu, de cultura lui, de proiectele lui, de variantele lui, de comorile plutonice reţinute sau sistemele de filosofie posibile, e vorba de tot; de spectacolul acesta extraordinar pe care ţi-l dă o conştiinţă de cultură deschisă către tot”, notează Agerpres.

Mihai  Eminescu se stinge din viaţă în condiţii dubioase şi interpretate diferit în mai multe surse la 15 iunie 1889 (15  iunie, în zori – ora 3) în casa de sănătate a doctorului Şuţu. E înmormîntat la Bucureşti, în cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.

În “Viaţa lui Mihai Eminescu” ( 1932), G. Călinescu a scris aceste emoţionate cuvinte despre moartea poetului: “Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţa cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsării pădure sau cetate, şi cîte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt sa-şi strîngă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale“.

Astăzi vor avea loc diverse manifestări organizate cu ocazia comemorării poetului național Mihai Eminescu, la 131 de ani de la moartea sa.

Ne puteti urmări și pe: