Ne puteti urmări și pe:

Cazinoul din Constanța dezvăluie dedesubturile muncii forțate din anii ‘50

În urmă cu două săptămâni, lucrătorii de pe șantierul de reabilitare a Cazinoului din Constanța au găsit sub tencuiala unei ferestre vechi, ascunse de vedere în ultimii 70 de ani, o listă de nume scrise aproape caligrafic pe o bucată de hârtie provenind, cel mai probabil, de la un sac de ciment.

Dar era mai mult decât o listă cu necunoscuți. Era dovada unor vieți trecute prin iadul închisorilor comuniste și a coloniilor de muncă, celebre astăzi pentru tratamentul fizic de exterminare la care îi supuneau pe deținuții politici în anii ‘50.

Inline image
Pe căi nebănuite, memoria acestui trecut recent și tragic al unei părți semnificative din populația României revine la viață.
   Mesajul găsit în tencuiala Cazinoului din Constanța în mai 2020

  „Acest Cazinou este lucrat de către deţinuţii politici din anul 1951 luna 31 Decembrie, condusă de arhitectul Joja Constantin. Echipa de stucatori condusă de Rusu A. Ioan, Botoş Dumitru jud. Arad, Jercău Constantin, Ciscău Gheorghe, Coraş Ionel, Sava Nicolae, Pop Ioan, Vlădescu Ilie, Hosu Petre, Hosu Ghegor, Anastasiu Ştefan, Gorbovan Gh., Bamer Fidel şi Morton Iuliu”.

Unitățile de muncă au fost înființate în 1950 prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naţionale nr. 6 din 14 ianuarie. Scopul lor era „reeducarea elementelor duşmănoase Republicii Populare Române şi în vederea pregătirii şi încadrării lor pentru viaţa socială în condiţiile democraţiei populare şi construirii socialismului”.

Conform Decretului, în unităţile de muncă puteau fi trimise acele persoane care prin faptele sau manifestările lor, directe sau indirecte, primejduiau sau încercau să primejduiască regimul de democraţie populară, îngreunau sau încercau să îngreuneze construirea socialismului în Republica Populară Română, precum şi cei care defăimau puterea de stat sau organele de stat. Astfel, au fost internați administrativ – cum se spunea – automat toţi cei care se găseau la dispoziţia autorităţilor, adică aflați în penitenciare .
      Aceasta superbă clădire de expresie Art Nouveau, apărută parcă din spuma valurilor Mării Negre care o înconjoară pe trei laturi, gândită de arhitectul Daniel Renard în 1903 și inaugurată în 1910, a fost pentru o perioadă scurtă (1951-1952) un fel de gulag românesc, fiind casa și locul de muncă a 100 de deținuți politici, printre ei aflându-se și profesioniști cu studii superioare.tive nu puteau fi trimişi în justiţie.
Inline image

Puținii supraviețuitori care au rezistat după 1989 și au putut povesti ce s-a întâmplat atunci, au relatat cum au fost supuși unui regim de tortură și exterminare de către forțele de ordine, mulți nedepășind 40 de kilograme în greutate!
Ne puteti urmări și pe: