Ne puteti urmări și pe:

George Enescu, compozitor, violonist, pianist, dirijor şi pedagog
Motto: „Ca un adevărat artist, Enescu urmăreşte descoperirea ideii compozitorului. În tot ce interpretează el, se simte pecetea unei gândiri profunde, a unei bogate culturi şi distincţii… Tonul viorii lui avea un ce personal, un vibrato cald, iar trăsătura arcuşului era de o fineţe rar întâlnită. Maestrul anima instrumentul, imprima întregii ambianţe enorma sa personalitate, te fascina şi crea o atmosferă de mare înălţare artistică” – renumitul violonist David Oistrah, despre George Enescu.
Luni, 4 mai, se împlinesc 65 de ani de la plecarea la Domnul a lui George Enescu, compozitor, violonist, pianist, dirijor şi pedagog, una dintre personalităţile artistice de geniu ale secolului XX şi cel mai importantmuzician român din toate timpurile. Enescu şi-a asumat rolul de ambasador al muzicii atât în ţară, cât şi în lume şi s-a implicat intens în promovarea muzicii româneşti, contribuind la recunoaşterea internaţională a compozitorilor, dirijorilor şi interpreţilor din România.

George Enescu, compozitor, violonist, pianist, dirijor şi pedagog

George Enescu s-a născut la 7/19 august 1881, în comuna Liveni, în judeţul Botoşani, localitate care astăzi poartă numele marelui muzician, părinţii săi fiind arendașul Costache Enescu și Maria, fiica preotului Cosmovici. El a fostal optulea copil născut al familiei și primul care nu a murit. In copilărie, la vârsta de trei ani a auzit întâmplător,un taraf cântând. Copilul a încercat a doua zi să imite instrumentele tarafului: vioara printr-un „fir de aţă de cusut pe o bucată de lemn”.
Tot în anul 1884, a început să descopere şi tainele pianului.
La vârsta de patru ani, știa deja să citească, să scrie, să facă adunări și scăderi.
Tot atunci a primit o vioară şi a început să cânte. La cinci ani, vârsta la care deja visa să devină compozitor, a pus în partitură prima sa lucrare, ”Ţara Românească, operă pentru vioară şi pian”.
În acelaşi an, George Enescu va trece sub îndrumarea renumitului compozitorEduard Caudella, de la Iaşi.
În anul 1888, la îndemnul lui Caudella, Enescu s-a înscris la Conservatorul deMuzică din Viena.
La vârsta de 11 ani, Enescu va păşi pe scena de concert a sălii Bösendorfer din Viena, în acompaniamentul Orchestrei Conservatorului.
Critica muzicală vieneză l-a numit „un Mozart român”.

În anul 1894,Enescu încheie perioada petrecută la Viena.
La 20 martie 1894, a susţinut un concert ca violonist,la Ateneul Român din Bucureşti. În perioada 1895-1899, George Enescu studiează la Conservatorul de la Paris.
Artistul scrisese deja trei simfonii, iar la 6 februarie 1898,debutează în calitate de compozitor, în Paris cu premiera Suitei simfonice „Poema Română”, cu un succes excepţional.
La 1 martie 1898, apare pentru prima oară pe scena Ateneului Român, alături de Orchestra Filarmonică, George Enescu – la doar 17 ani – în tripla sa calitate de violonist, compozitor și dirijor, un moment de referinţă în istoria muzicii noastre.
Muzicianului i se achiziţionează o vioară „Stradivarius”, care va fi inaugurată la 17 decembrie1898.
Muzicianul este admirat de însăşi Regina Elisabeta a României (celebra protectoare a artei Carmen Sylva).

În anul 1909, a cunoscut-o pe Maruca la Tescani,în reședința familiei boierești Rosetti-Tescan. În anul 1912, a înfiinţat, din fonduri proprii, premiul naţional de compoziţie „George Enescu” iar premiul oferea câştigătorilor inclusiv şansa de a sespecializa la Paris. În anii Primului Război Mondial, a rămas la Bucureşti, iar în paralel cu activitatea de creaţie, Enescu a susţinut concerte în România pentru răniţii din spitale.
În anii 1918-1920, a concertat cu Orchestra simfonică „George Enescu” din Iaşi, între anii 1920-1946, a dirijat Filarmonica din Bucureşti.
La 8 decembrie 1921, a dirijat „Lohengrin” de Richard Wagner, în cadrul unui spectacol care marca inaugurarea Operei Române din Bucureşti.

La 13 martie 1936, are loc prima audiţie a operei „Oedip”, la Palais Garnierdin Paris.
,,Primele note le-am scris în Elveţia,iar ultimele la Tescani, în Moldova (…) Pot afirma cu certitudine că, dintre toate, îmi este cea mai dragă”.
Au urmat anii în care George Enescu s-a dedicat pedagogiei, a susţinut cursuri la Conservatorul de Muzică şi în străinătate, ca profesor de interpretare muzicală, la mari instituţii din Franţa, Italia, Marea Britanie sau la Universitatea din Illinois (SUA), şi ca profesor de compoziţie, la Universitatea Harvard (SUA).
În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, Enescu rămâne în Bucureşti. În aprilie 1946, realizează un turneu în URSS.
În septembrie 1946 pleacă, împreună cu soţia sa Maria, în turneu în Statele Unite ale Americii, iar la revenirea în Europa se stabileşte la Paris, în semn de protest faţă de regimul comunist instaurat în România.

În 13/14 iulie 1954, Enescu a suferit un atac cerebral.
George Enescu a trecut la Domnul, la Paris, la 4 mai 1955, fiind înmormântat, trei zile mai târziu, în Cimitirul ”Pere Lachaise”, din capitala Franţei.
În anul 1956, este inaugurat, la Bucureşti, Muzeul ”George Enescu”.
Lângă Moinești se găsește conacul de la Tescani, donat de soția lui Enescu statului român cu condiția ca acesta să construiască aici un centru de cultură pentru artiști.
La Liveni se găsește casa în care a copilărit compozitorul iar la Sinaia există o casă memorială „George Enescu” – Vila Luminiș, în cartierul Cumpătul, pe strada Yehudi Menuhin.

Ne puteti urmări și pe: