Ne puteti urmări și pe:
Creștinismul s-a trăit în închisorile comuniste la intensități mari, departe de duhul călduț al creștinismului formal. Ținta pe care o urmăreau deținuții-isihaști nu era împlinirea unor tradiții religioase și comportamentul moral, ci curățirea lăuntrică și unirea cu Hristos în Taina Sfintei Euharistii.
Valeriu Gafencu s-a născut în Basarabia, România, în localitatea Sîngerei, judeţul Bălţi, la 24 ianuarie 1921.
Tatăl său, Vasile Gafencu, a fost deputat în Sfatul Țării al Republicii Democratice Moldovenești, adunarea reprezentativă care a votat în 1918 Unirea fostei Basarabii țariste cu România. După ocuparea Basarabiei de către bolșevici, în iunie 1940, Vasile Gafencu a fost deportat în Siberia și a murit la scurt timp după aceea. Lui Valeriu îi revine așadar și sarcina de a se îngriji de restul familiei, mama și cele trei surori.

În toamna anului 1941, cînd a fost arestat și condamnat la 25 de ani muncă silnică, Valeriu Gafencu avea vîrsta de 20 de ani. Era student în anul al II-lea al Facultății de Drept și Filosofie din Iași. Reputatul profesor de Drept Civil Constantin Angelescu l-a apărat la proces pe Gafencu, declarînd: „Este unul dintre cei mai buni studenți pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice”. Pledoarie inutilă, fiindcă la acea perioadă dictatura antonesciană nu vedea cu ochi buni Mișcarea Legionară care prin activism naționalist-creștin lupta împotriva comunismului bolșevic ce amenința România.

Tînărul Valeriu Gafencu a ajuns la Tîrgul Ocna în decembrie 1949, după ce a trecut prin pușcăriile de la Aiud (întemnițat de regimul dictatorial al lui Antonescu, între 1941 – 1944) și de la Pitești.
Din cauza torturilor și regimului bestial din temnițele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-închisoare Tîrgul Ocna într-o stare atît de gravă încît supraviețuirea sa timp de doi ani poate fi considerată drept o minune. Prețul rezistentei sale morale și spirituale în fața ighemonului comunist de la Piteşti a fost unul care i-a răpit definitiv sănătatea. T.B.C.-ul pulmonar, osos și ganglinar, reumatismul, lipsa hranei necesare i-au ruinat trupul.
Trecând prin Aiud, Gherla, Piteşti şi Târgu Ocna, va fi o rază de lumină şi stâlp de întărire toţi pentru deţinuţii care aveau să-l cunoască, propovăduind jertfa permanentă faţă de aproapele. Din această perioadă, au rămas celebrul îndreptar de spovedanie și o serie de poezii.
Spirit profund, se alătură grupului mistic iniţiat de Traian Trifan şi Traian Marian, din care vor face parte şi Ioan Ianolide, Anghel (pr. Arsenie) Papacioc, Marin Naidim ş.a., ajungând pentru înalta sa trăire creştină să fie cunoscut drept «Sfântul Închisorilor», titulatură dată de părintele Nicolae Steinhardt.

Trece la Domnul în închisoarea de la Târgu Ocna, la 18 februarie 1952, bolnav de TBC, alegând să cedeze streptomicina care i-ar fi salvat viaţa, pastorului Richard Wurmbrand.
Ultimele sale cuvinte au fost: „Ia-mi, Doamne, libertatea care mă robește și dă-mi robia care mă eliberează!”
Valeriu Gafencu și prietenul său Ioan Ianolide au trasat cele 12 principii de urmat pentru tineri:
1. Principiul dragostei. Supunem întru totul iubirea noastră iubirii lui Dumnezeu şi în ea ne iubim unii pe alţii;
2. Principiul cinstei sufleteşti. Recunoaştem adevărul şi poziţia noastră faţă de el. Suntem nepărtinitori, recunoscând fiecăruia ce este al lui. Cunoscând toată uneltirea genului rău, alegem cu înţelepciune lupta cinstită în care şi cei ce cad sunt hăruitori;
3. Principiul educaţiei. Zi de zi mă lepăd tot mai mult de omul cel vechi ca să mă desăvârşesc în cel nou. Nu eu, ci Hristos trăieşte în mine;
4. Principiul rugăciunii. Însoţim întreaga noastră viaţă de rugăciune singuri şi în comunitate. Rugăciunea este prima armă duhovnicească;
5. Principiul unităţii. De suntem trei sau oricâţi am fi, unul suntem: prin Hristos şi prin Sfinţi, martirii şi eroii creştini a căror biruinţă o continuăm şi noi împotriva porţilor iadului, ca luptători ai poporului ales pentru împlinirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Un duşman dintre noi este mai periculos decât o mie din afară. Dragostea dintre noi este mai puternică decât orice ar putea să ne despartă;
6. Principiul ascultării. Supunem întru totul voia noastră superiorilor noştri, ascultători făcându-ne până la moarte. Unde sunt doi, unul ascultă. Ascultarea duce Biserica la biruinţă;
7. Principiul libertăţii. În Hristos cunoaştem libertatea sufletească şi de acţiune, neprihănită, plină de înţelepciune şi de îndrăzneală. Libertatea, în adevăr, respectă ascultarea, înfrumuseţează unitatea, măreşte simţul răspunderii;
8. Principiul sfatului ecumenic. Fiecare stăruie în a descifra adevărul, dar toţi avem o singură hotărâre luată în sfat ecumenic, în care avem un „primus inter pares“. Astfel, împăcăm libertatea cu autoritatea, egalitatea cu ierarhia şi inovaţia cu tradiţia, toate sub urmărirea Duhului Sfânt;
9. Principiul comunităţii. Unul întregeşte ceea ce îi lipseşte celuilalt, astfel ca nimănui să nu-i prisosească şi nimănui să nu-i lipsească. Forma ideală o ating cei ce dăruiesc totul, în smerenie. Încadrând astfel interesele particulare interesului general, tindem către o armonie universală;
10. Principiul băii sufleteşti. În dragoste frăţească ne mărturisim greşelile unii altora şi controlăm executarea hotărârilor luate. Prin Sfintele Taine şi prin această baie sufletească ne purificăm;
11. Principiul jertfei permanente. Muncim şi jertfim până la moarte, având în faţă bucuria mântuirii;
12. Principiul cunoaşterii. Cunoaştem tot ceea ce poate fi cunoscut şi stăpânim tot ceea ce poate fi stăpânit spre folosul, înălţarea şi mântuirea omului. Cercetăm totul ca din toate să alegem ce e bun.
           Valeriu Gafencu nu a murit, el este PREZENT în fiecare român cu dragoste de Dumnezeu, Neam şi Ţară!

 

 

 

 

The post 18 februarie 1952, moare în închisoarea de la Târgu Ocna, Valeriu Gafencu. A fost supranumit de către Nicolae Steinhardt, Sfântul Închisorilor. „Comunismul va cădea. Dar aveţi grijă cu ce va fi înlocuit” – Valeriu Gafencu appeared first on JurnaldeRadauti.ro.

Ne puteti urmări și pe: