Ne puteti urmări și pe:
Această parabolă, este pe cât de veche pe atât de actuală în viaţa familiilor de zi cu zi. De câte ori, tineri fiind nu ne-am răţoit la ai noştri părinţi explicând, sau nu, că suntem pe picioarele noastre, că este timpul să plecăm în lume, sătui de monotonia de acasă. Este timpul să demonstrăm ce mari suntem, ce puternici şi ce liber ne este sufletul.
Şi ne aruncăm în hăul societăţii, în mrejele acestor vremuri şi chiar dacă primim lovituri, spunem că aşa e firesc, aşa e viaţa, dar aceasta ne va căli. Şi urmează debusolarea, urmează să vedem adevărata faţă a societăţii de astăzi, urmează alte lovituri şi toate se răsfrâng nu numai pe trup dar mai acut le simţim în suflet. Ajungem pe drumuri şi deşi ne este ruşine, întindem mâna, furăm, iar întindem mâna şi cerşim…dragoste, nu doar pâine. Dar suntem mândri….Cum să mă întorc, Acasă? Încă suntem îndărătnici, minţindu-ne că vor trece şi astea. Şi iar întindem mâna…..cad în poala noastră câţiva bănuţi care ne frig….Îi numărăm şi privim telefonul public care ne cheamă. Acel telefon este legătura cu mama, cu tata, cu…Acasă. Tot suntem mândri. Doamne, câtă mândrie putem avea noi, oamenii!
Şi adormim pe străzile indiferenţei, străinătăţii sufleteşti. Suntem loviţi, scuipaţi, priviţi cu ură. Stăm murdari, flămânzi lângă zidul care este singurul nostru prieten. Şi pentru prima dată, apar şi lacrimile, se înmoaie împietritul suflet…sunt doar câţiva paşi până la telefon.
Îngerul păzitor, ne ia de mână zâmbind cu iubire şi ne conduce spre cabina telefonică. Mâinile ascultă de suflet…..merg Acasă….mă aşteaptă Dragostea pe care am părăsit-o, hulit-o…
Ce bine e Acasă!

                                                         Iulian Iustin Melinte
                                       PILDA FIULUI RISIPITOR
” El a mai zis:” un om avea doi fii. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său:” Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.” Și tatăl le-a împărțit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr, a strâns totul și a plecat într-o țară depărtată, unde și-a risipit averea, ducând o viață destrăbălată. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus și s-a lipit de unul din locuitorii țării acelea, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii. Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele, pe care le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni. Și-a venit în fire și a zis:” Câți argați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și îi voi zice:” Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi.” Și s-a sculat și a plecat la tatăl său.
Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult. Fiul i-a zis:” Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.” Dar tatăl a zis robilor săi:” aduceți repede haina cea mai bună și îmbrăcați-l cu ea; puneți-i un inel în deget și încălțăminte în picioare. Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l. Să mâncăm și să ne veselim; căci acest fiul al meu era mort și a înviat; era pierdut și a fost găsit.” Și au început să se veselească.
Fiul cel mare era la ogor. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri. A chemat pe unul din robi și a început să-l întrebe ce este. Robul acela i-a răspuns:” Fratele tău a venit înapoi și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat pentru că l-a găsit iarăși sănătos și bine.”
El s-a întărâtat de mânie și nu voia să mai intre în casă. Tatăl său a ieșit afară și l-a rugat să intre. Dar el, drept răspuns a zis tatălui său: „Iată, eu îți slujesc ca un rob de atâția ani și niciodată nu ți-am călcat porunca; și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei; iar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat vițelul cel îngrășat.”
” Fiule,” i-a zis tatăl,” tu totdeauna ești cu mine și tot ce am eu este al tău. Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm pentru că acest frate al tău era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit.” – Luca cap. 15: 11- 32

 

The post Pilda fiului risipitor…o poveste pe cât de veche pe atât de actuală. ……Cel mai greu ? Întoarcerea Acasă appeared first on JurnaldeRadauti.ro.

Ne puteti urmări și pe: