Ne puteti urmări și pe:
Bun găsit, drag călătorule !
La sud-vest de municipiul Rădăuţi, după comuna Marginea, ni se dezvăluie comuna Suceviţa. Un punct de atracţie pentru această veche şi minunată aşezare este Mănăstirea Suceviţa, cu atestare 1586.

Așa cum odinioară, în antichitate, partea de sus a coloanelor aflate în temple era vopsită cu verde, ca simbol al prioritizării regnului vegetal fără de care nu poate exista regnul animal și cel omenesc, tot astfel s-au gândit a face și zugravii noștri de biserici. Purtând numele de la tribul dacilor suci („a suci” = a întorce, a roti; „lumea asta sucită” – element simbol preluat în coloanele răsucite ale bisericilor), Mănăstirea Sucevița, prin verdele de smarald al picturilor sale se „pierde” în verdele crud al vegetației înconjurătoare. 

Lăcaşul care se prezintă ca o dovadă certă a tradiţiei  autohtone a veacurilor XV şi XVI, este ctitoria familiilor Movileștilor. Mănăstirea a fost construită în stilul arhitecturii moldovenești unde se îmbină perfect elemente de artă bizantină şi gotică, la care se adaugă, armonios elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova, construcţia păstrând planul trilobat și stilul statornicit în epoca lui Ștefan cel Mare, cu pridvorul închis. Cu influenţe munteneşti sunt cele două mici pridvoare deschise (stâlpi legați prin arcuri în acoladă) plasați mai târziu pe laturile de sud și de nord.

O notă aparte o reprezintă  firidele absidelor, chenarele gotice din piatră și ocnițele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Incinta este un patrulater (100×104 m) de ziduri înalte (6 m) și groase (3 m) prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, patru turnuri de colț și unul cu paraclis peste gangul intrării (stema Moldovei); se mai află încăperi ale vechii case domnești și beciuri.
Întru început, a fost un  modest schit de lemn, atribuit călugărului Pahomie. Mai apoi aşezarea monahală ce astăzi poartă numele de Suceviţa, ia fiinţă printr-o biserică din zid ridicată la sfârşitul secolului al XVI-lea de Gheorghe Movilă. Cel mai mare dintre fraţii Movilă, îmbracă haina călugărească la mănăstirea Probota, ajungând mitropolit al Moldovei. La început o mănăstire de proporţii modeste, al cărei stareţ a fost chiar fondatorul ei, Gheorghe Movilă, Suceviţa a fost zidită cu cheltuiala întregii familii, devenind ulterior o adevărată emblemă a boierilor Movileşti.
Unicitatea monumentului este dată şi de pictura exterioară a cărei strălucire a rezistat, timp de aproape patru veacuri, vremilor şi intemperiilor şi tocmai deaceea, alături de celelalte monumente din nordul Moldovei, reprezintă valoroase repere în istoria artei universale.
Legenda spune că, mai târziu, pentru răscumpărarea a cine știe căror păcate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară actualei construcții.
În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica „Învierea Domnului” din cadrul Mănăstirii Sucevița, împreună cu alte șapte biserici din nordul Moldovei (Arbore, Pătrăuți, Moldovița, Probota, „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, Humor și Voroneț), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.
  Călătorule, nu ezita să treci pragul acestei bijuterii monahale moldoveneşti!

The post La pas prin Bucovina. Mănăstirea Suceviţa sau verdele sacru, de sub pleoapa Obcinei Mari appeared first on JurnaldeRadauti.ro.

Ne puteti urmări și pe: